Categorie: Naturist

Angelica (Angelica archangelica Apiaceae)

Cunoscuta in trecut drept Radacina Sfantului Duh, angelica este o planta impresionanta, arhitecturala, ale carei tulpini goale pe interior pot atinge 3 m inaltime.Are frunze fin taiate, iar fructele sale ovale au aripi ca cele ale ingerilor, de unde ii vine si numele. In epoca Renasterii, se credea ca angelica poate vindeca toate bolile.

PARTI UTILE
Radacinile

  • radacinile dure sunt colectate de la plante in varsta de 1 – 2 ani.
  • radacinile sunt spalate, taiate si uscate la er.
  • sunt folosite in decoturi, capsule sau in solutii buvabile.

COMPUSI ACTIVI
Radacina de angelica contine pana la 1% ulei esential. Acesta este alcatuit in principal din beta-felaldren, ca si din cumarinele aromatice – angelicina, bergapten si ostol.

UTILIZARI MEDICINALE
Radacina de angelica este folosita in general la tratarea problemelor digestive comune precum indigestia si flatulenta. Se recomanda si in durerile de stomac si in spasmul intestinal. Angelica este utilizata de multa vreme ca remediu pentru tuse, raceli si gripa, deoarece actioneaza ca expectorant. Se recomanda insistent si in bronsita.

Extractul de radacina poate usura durerile de spate, simptomele dureroase ale gutei si ale reumatismului : in 1978, cercetatorii in domeniu au demonstrat proprietatile inflamatorii si antialgice ale plantei. Radacina are si rol antibacterian si antifungic. In 1996, o serie de cercetari au demonistrat efectul antibacterian si antifungic. In 996, o serie de cercetari au demonostrat efectul anicoagulant al ostolului, si, ca urmare, utilitatea acestuia in tratamentul trombozei. In 1998, bergaptenula  fost descris ca agent fotosensibilizant, fiind astfel benefic pentru persoanele care sufera de psoriazis.

Angelica poate fi de asemenea administrata sub forma de bitter. Actiunea acestui preparat are ca efect principal cresterea apetitului, dar stimuleaa ina celasi timp secretia salivara si pe cea digestiva.

CULTIVARE
Angelica poate creste cu usurinta din seminte. Este o planta rezistenta, care prefera solurile umede si climatul temperat. Se simte mai bine in locurile insorite usor sau usor umbrite.

PRECAUTII

  • nu s-au raportat efecte adverse si se considera ca radacina de angelica este un remediu sigur.
  • totusi, a nu se administra in sarcina si alaptare.
  • a se evita baile de soare concomitent cu administrarea preparatelor din aceasta planta, deoarece poate provoca sensibilitate la soare persoanelor cu piele delicata.
  • a se evita in cazul in care suferiti de diabet.

Ardei iute ( Ardei Tabasco)

Origianr din America, ardeiul iute este cultivat acum ca planta anuala in zonele temperate ale lumii. Acest mic arbust peren nu este mai inalt de 70 cm. Din tulpina principala se desprin ramuri zvelte, care poarte frunzele ovale. Fructele subtiri si lungi, cunoscute ca ardei, pot atinge lungimea de 50 cm la anumite varietati. Ardeii initial sunt verzi, colorandu-se treptat in portocaliu pana la rosu stralucitor cand se coc.

PARTI UTILE
Fructul (ardeiul)
ardeii se culeg din iunie pana in septembrie, cand se coc.
ei sunt apoi uscati la temperaturi sub 35 grade celsius si folositi la prepararea de ticnituri, pulberi si capsule, cataplasme si unguente.

COMPUSI ACTIVI
Gustul iute este datorat capsicinoizilor, mai ales capsaicinei – substanta izolata pentru prima data in 1876. Carotenoizii constituie 0,3  – 0,8 % din masa ardeiului si sunt responsabili pentru culoarea lui aprinsa. Ardeii sunt bogati in vitamina C si contin saponine, care pare ca pot ucide bacteriile.

UTILIZARI MEDICINALE
Administrat intern, ardeiul stimuleaza sistemul digestiv si este folosit pentru tratarea indigestiei, flatulentei, colicilor si constipatiei. Capsaicina reduce durerea si inflamatia atunci cand ardeiul este administrat extern in afectiuni precum lumbago, artrita, durerile generalizate de muschi si articulatii si iritatiile pielii. Capsaicina din ardei amelioreaza circulatia, ceea ce ajuta vindecarea prin indepartarea toxinelor din zona afectata si prin aprovizionarea acesteia cu nutrienti. Ardeiul se poate aplica si pe scalp, in cataplasme pentru a preveni caderea parului.

Datorita proprietatii antiinflamatorii si antiseptice date de saponine, ardeiul iute se foloseste in gargara pentru tratarea laringitei.

CULTIVARE
Ardeiul creste cel mai bine in sera sau intr-un loc insorit, la temperaturi de peste 18 grade celsius. Plantati semintele in soluri bine drenate, bogate in nutrienti.

PRECAUTII

  • ardeiul nu trebuie administrat in acelasi timp cu medicamente antihipertensive sau numite antidepresive. Apelati la un medic inainte de a-l folosi.
  • nu se recomanda in sarcina si alaptare.
  • evitati ca ardeiul sa intre  in contact cu zonele sensibile precum buzele, gura si ochii.
  • consultati un medic sau un specialist in medicina plantelor inainte de a manca ardei, daca suferiti de afectiuni gastrice.

Ananasul

Originar din America de Sud, anansul este o planta perena cu tulpina mare care poate atinge inalatimea de 1 m. Frunzele sale carnoase, ascutite cu au forma de sulita. Florile formeaza un con dens in varful tulpinii. Fructul, care are la varf o coroana de frunze, este alcatuit din bace rosiatice sau galbene care par sudate intre ele.

PARTI UTILE
Fructele coapte, crude si tulpina

  • modul optim de a consuma ananasu leste acela de a manca fructul copt si de a bea sucul proaspat.
  • tulpinile se recolteaza dupa fructe.
  • fructul se poate usca pentru a fi conditionat de capsule (extract) sau ca pulbere.

COMPUSI ACTIVI
Fructul si tulpinile contin bromelaina, o enzima proteolitica (lizeaza proteinele). Fructul este si o sursa de vitamine A si C.

UTILIZARI MEDICINALE
Bromelainei i se datoreaza calitatile terapeutice ale ananasului. Enzima lizeaza proteinele si are proprietati antiinflamatorii si curative. Este prescrisa pentru tratamentul edemelor consecutive unei leziunie sau unei interventii chirurgicale.

Cercetari publicate in 1986 sugereaza ca bromelaina actioneaza prin inhibara sintezei mediatorilor inflamatorii, ca si prin inhibarea agregarii plachetare. Alte cercetari afectuate in Germania in 1999 valideaa actiunea antiplachetara, indicand substanta in tratamentul tromovezei. Fructul necopt stimuleaza apetitul si este eficient in tratamentul indigestiei. Fructul copt reduce aciditata gastrica si flatulenta.Continutul de fibre stimuleaza peristalismul intestinal, in timp ce frunzele sunt benefice in tratamentul amenoreei si al durerilor menstruale.

CULTIVARE
Ananasul este potrivit unui climat tropical si creste in conditii optime in sere incalzite, cu temperatura controlata.

PRECAUTII

  • fructul si sucul de ananas nu au de obicei efecte secundare, insa nu treubie administrate copiilor sub 6 ani, deoarece bromelaina opate irita mucoasa tubului digestiv.
  • excesul de ananas poate produce dureri de stomac, diaree si reactii alergice.
  • sucul de ananas in exces poate induce contractii uterine la femeile insarcinate.
  • ananasul nu treubie consumat cocometent cu o medicatie anticoagulanta si poate accentua efectele unor medicamente. Cereti mai intai sfatul unui specialist.
Ananasul
Originar din America de Sud, anansul este o planta perena cu tulpina mare care poate atinge inalatimea de 1 m. Frunzele sale carnoase, ascutite cu au forma de sulita. Florile formeaza un con dens in varful tulpinii. Fructul, care are la varf o coroana de frunze, este alcatuit din bace rosiatice sau galbene care par sudate intre ele.

PARTI UTILE
Fructele coapte, crude si tulpina
modul optim de a consuma ananasu leste acela de a manca fructul copt si de a bea sucul proaspat.
tulpinile se recolteaza dupa fructe.
fructul se poate usca pentru a fi conditionat de capsule (extract) sau ca pulbere.

COMPUSI ACTIVI
Fructul si tulpinile contin bromelaina, o enzima proteolitica (lizeaza proteinele). Fructul este si o sursa de vitamine A si C.

UTILIZARI MEDICINALE
Bromelainei i se datoreaza calitatile terapeutice ale ananasului. Enzima lizeaza proteinele si are proprietati antiinflamatorii si curative. Este prescrisa pentru tratamentul edemelor consecutive unei leziunie sau unei interventii chirurgicale.

Cercetari publicate in 1986 sugereaza ca bromelaina actioneaza prin inhibara sintezei mediatorilor inflamatorii, ca si prin inhibarea agregarii plachetare. Alte cercetari afectuate in Germania in 1999 valideaa actiunea antiplachetara, indicand substanta in tratamentul tromovezei. Fructul necopt stimuleaza apetitul si este eficient in tratamentul indigestiei. Fructul copt reduce aciditata gastrica si flatulenta.Continutul de fibre stimuleaza peristalismul intestinal, in timp ce frunzele sunt benefice in tratamentul amenoreei si al durerilor menstruale.

CULTIVARE
Ananasul este potrivit unui climat tropical si creste in conditii optime in sere incalzite, cu temperatura controlata.

PRECAUTII
fructul si sucul de ananas nu au de obicei efecte secundare, insa nu treubie administrate copiilor sub 6 ani, deoarece bromelaina opate irita mucoasa tubului digestiv.
excesul de ananas poate produce dureri de stomac, diaree si reactii alergice.
sucul de ananas in exces poate induce contractii uterine la femeile insarcinate.
ananasul nu treubie consumat cocometent cu o medicatie anticoagulanta si poate accentua efectele unor medicamente. Cereti mai intai sfatul unui specialist.

Anasonul

Planta extrem de aromata cu crestere lenta, anasonul este originar in Orientul Apropiat si era cultivat in Antichitate, in Egipt. Florile gingase alb-galbui de pe tulpinile verticale sunt urmate de fructele cenusii aromate (cunoscute drept seminte) care au un gust dulceag.

PARTI UTILE
Semintele

  • semintele sunt recoltate toamna, dupa ce florile s-au scuturat.
  • sunt uscate si pastrate in mediul uscat, intunecos.
  • uleiul esential extras se foloseste la prepararea tabletelor pentru tuse si a altor preparate farmaceutice, remedii din plante, alimente si bauturi.

COMPUSI ACTIVI
Semintele contin intre 1 – 6% ulei esential. Pana la 90% din ulei este format din anetol, car ii confera plantei aroma distinctiva. Alti compusi : cumarinele, inclusiv flavonoidele si sterofilii.

UTILIZARI MEDICINALE
Anasonul se foloseste de mlt timp pentru tratarea indigestiei, a colicilor copilului, fiatulentei si eructatiei. Eficacitatea lui se datoreaza in general actiunii antispastice, care se manifesta si in cazul durerilor menstruale. Anasonul creste secretia de sucuri digestive in intestin, stimuland astfel digestia. Anasonul are efect expectorant, fiind util in tratamentul bronsitei. Actiunea expectoranta a fost demonstrata in studii erectuate pe animale, citate in lucrarea Monografii europen ale utiliarii medicinale ale remediilor din plante.

Lucrarea mentioneaza si studii asupra proprietatilor antibacteriene, antifunigice si insecticide ale uleiului esential al plantei. Extern, uleiul diluat poate fi aplicat pentru indepartarea paduchilor scalpului.

Este folosit si ca unguient pentru tratarea scabiei. Se pare ca semintele de anason au efect eserogenic usor si sunt utilizate in medician traditionala pentru usurarea nasterii, stimulara secretiei lactate si reglarea ciclului menstrual. Anasonul are de asemenea reputatia de afrodiziac pentru ambele sexe.

CULTIVARE
Saditi semintele in perioada de inflorire a plantei, primavara tarziu. Anasonul este o planta rezistenta care prefera solul bogat, nisipos si bine drenat. Alegeti un loc insorit sau usor umbrit.

PRECAUTII

  • nu s-au raportat efecte toxice pana in prezent.
  • a nu se administra suplimente cu fier concomitent cu anasonul.
  • a nu se utiliza in sarcina si alaptare
  • a se evita baile de soare simultan cu administrarea nasolului, deoarece acesta poate produce sensibilizare la soare.
  • dozele mari de ulei esential pot produce grata si varsaturi
  • se evita cremele sau loctiunile cu anason in cazul bolilor inflamatorii ale pielii sau in cazul istoricului de reactii alergice.

Aloe Vera

Despre aloe vera

Planta parenta suculenta, aloe vera este  originara din regiunile de uscat ale Africii de Sud si de Est si din Bazinul mediteraneean. Frunzele sale de culoare verde-cenusiu, groase, arboase, lipite una de alta, au margini spinoase si zimtate. Tesutul din interiorul frunzelor contine sucul de aloe, despre care se crede ca a fost folosit la conservarea trupului lui Iisus.

Parti utile din Aloe Vera

  • Seva si gelul frunzelor
  • Frunzele se culeg cand planta a implinit  2 – 3 ani.
  • Seva se scurge cand se taie frunza, iar gelul provine din celulele bogate in mucilagiu din miezul frunzei.
  • Aloe vera este disponibila sub forma de bauturi si de preparate topice,

Compusi activi in Aloe Vera

Aloe vera contine antrichinone precum aloin A si B, responsabile pentru efectele laxative si curative.

Aloe Vera in medicina

Proprietatile medicinale ale plantei aloe vera  sunt binecunoscute din timpuri stravechi. Seva laxativa este uscata si vanduta ca „rasina”. Gelul stimulreaza sistemul imun si are efecte antibiotice, anti-inflamatoriisi antispectice. Aceasta proprietate e utila in tratarea anumitor probleme ale pielii precum eczemele si psoriazisul. In anii 1950, aloe vera a inceput sa fie folosita in tratarea arsurilor cauzate de iradiere. Azi e utilizata ca gel hidratant si calmant pentru tratarea ranilor, a arsurilor (inclusiv cele solare), a acneei, a fisurilor anale si a hemoroizilor.

In anul 1996 o serie de cercetari privind proprietatea anti-inflamatorie a plantei au dovedit ca aceasta previne edermatierea prin inhibarea migrarii celulelor inflamtorii si a substantelor chimice care induc inflamatia. Aloe vera este utila si in afectiunile reumatice. Cercetarile publicate in anul 1986 au aratat ca unguentele pe baza de aloe vera previn si trateaza poliartrita reumatoida la sobolani. Deoarece aloe vera este puternic laxativa, specialistii in medicina plantelor ne sfatuiesc sa o folosim in special ca remediu extern. Totusi exista preparate comerciale care pot fi administrate si intern. Acetor bauturi imunostimulatoare li s-au indepartat principiile laxative ale plantei.

Cultivarea de Aloe Vera

Aloe Vera este o planta sensibila ce  poate fi cultivata chiar si in casa, la temperaturi de peste 5 gade.

PRECAUTII ALOE VERA

  • administrata intern, aloe vera provoaca diaree, ceea ce poate duce la scaderea nivelului de potasiu din sange.
  • poate provoca crize de colita.
  • nu trebuie administrata copiilor mici si femeilor insarcinate sau care alapteaza.
  • este contraindicata in cazurile de uremie (uree in cantitate excesiva in sange) sau in boli ale rinichilor sau ale ficatului.

Albizia (Albizia lebbeck sau Mimosa lebbeck)

Albizia este un arbore inalt, originar din India si din unele parti ale Asiei. Se inmulteste cu repeziciune si este considerat uneori buruiana. Planta este renumita pentru parfumul ei, ca si pentru manunchiurile de flori galben – verzui, in forma de ciucure. Florile sunt alcatuite din multe stamine lungi, distincte, care se aduna in rotocoale si sunt urmate de pastai lungi, maronii, asemanatoare celor de fasole.

PARTI UTILE

  • Scoarta de pe tulpina
  • Scoarta de pe tulpina se folosete la prepararea de decotcuri, tablete si extracte lichide.

COMPUSI ACTIVI
Albizia contine saponine, polifenoli, triterpenoide, alcaloizi, glicozide si acizi aromatici.

UTILIZARI MEDICALE
Albizia este un remediu ayvuredic traditional pentru tratarea astmului si a alergiilor, iar cercetarile stiintifice i-au confirmat aciunea antialergica. In mai multe experimente, albizia s-a dovedit eficienta in inhibarea anumitor procese imune care declanseaza sau contrinuie la aparitia simptomelor alergice. De exemplu, albizia stabilizeaza mastocitele, celulele responsabile pentru cea mai mare parte a histaminei eliberate in cursul reactiilor alergice. Histamina se afla la baza onor simptome alergice, cum ar f edemele, pruritul, edematierea gatului si astmul. Specialistii in medicina plantelor prescriu albizia pentru tratarea afectiunilor alergice precuma stmul, eczemele si rinita.

Cercetarile indica si faptul ca albizia poate contribui la tratarea celei mai severe forme de alergie, socul anfalactic. S-au efectuat teste asupra nimalelor, carora li s-a indus experimental anafilaxie. Rezultatele au demonstrat ca albizia are un puternic efect protector, datorat partial cresterii actiunii adrenergice si a dilatarii cailor respiratorii. ALbizia poate fi extrem de utila in tratarea astmului in functie de vechimea bolii. Pentru o eficacitate optima, tratamentul cu albizia trebuie initiat in primii doi ani de boala. Efectele benefice ale plantei, verificate stiintific vizeaza si bronsita, ulcerul gastric, gingivita, hipercolesterolmia, viemi intestinali, puruitul, infectiile, tulburari de memorie.

PRECAUTII :
– nu se cunosc efectele adverse pe care le poate avea aceasta planta in sarcina si alaptare;
– daca suferiti o reacti alergica acuta, consultati imediat un medic.

Afinul ( Vaccinum myrtillus Ericaceae)

Afinul, care prefera solurile umede si acide ale baraganelor si padurilor, se gaseste in toata europa. Este un arbust pitic, cu frunze ovale si zimtate. Florile lui albe sau roz dau nastere unor fructe comestibile negru-violacee. Fiecare fruct are dimensiunile unei boabe mici de mazare si, cand este copt, are o adancatura vizibila in varf.

PARTI UTILE
Frunzele si fructele
– vara, frunzele se culeg de pe ramuri si apoi se usuca;
– fructele se culeg atunci cand se coc si se folosesc de obicei proaspete.
– atat frunzele cat si fructele sunt folosite la prepararea infuziilor, a pulberilor si a extractelor lichide sau solide.

COMPUSI ACTIVI
Fructele contin antocianine. care intaresc si protejeaza capilarele, si vitamina C. Polifenolii (catechina) si tarinii sunt de asemenea prezenti. Frunzele contin acizi fenolic (acid cafeic). precum si tanini si iridoide.

UTILIZARI MEDICALE
Afinul este prescris de obicei pentur afectiuni ale venelor si vaselor limfatice si pentru intarirea capilarelor. Studii efectuate in 1876 au aratat ca efectul benefic asupra vaselor mici de sange se datoreaza antocianinelor din fructe, care intaresc capilarelle si le reduc permeabilitatea. Antocianinele sunt antioxidanti si, alaturi de vitamina C, protejeaza organismul de efectele radialilor liberi (prezenti in atmosfera si in alimente). Afinul si-a dovedit utilitatea in tratarea problemelor de vedere. De exemplu, poate imbunatati capacitatea ochilor de a se adapta la intuneric. Un studiu publicat in 1989 a aratat ca antocianinele din afin, alaturi de vitamina E, amelioreaza simptomele cataractei la btrani. Afinul este folosit si la tratarea diareei si a inflamatiei tratului difestiv, ca si a altor boli inflamatorii. Frunzele sunt recomandate in tratamentul diabetului.

PRECAUTII :
– a nu se utiliza simultan cu medicamente anticoagulante.
– afinul trebuie evitat de femeile gravide si cele care alapteaza.