Categories

Prevenirea cariilor prin cresterea rezistentei dentare

Tesuturile dure dentare opun o rezistenta la atacul cariogen, rezistenta variabila în functie de grupe de dinti, de diferite suprafete ale aceluiasi dinte si de individ. Mai mult, ea poate sa varieze în decursul vietii la acelasi individ. Aceasta variabilitate a rezistentei structurilor dentare este conditionata, pe de o parte, genetic si, pe de alta parte, de o serie de factori care actioneaza în timpulformarii structurilor dentare, în perioada de maturare preeruptiva si în perioada posteruptiva.

Formarea smaltului se face dupa un model subordonat genetic, astfel ca fiecarei prisme de smalt îi corespunde un ameloblast anume pozitionat, care prezinta, la polul dinspre dentina, o prelungire protoplasmatica (TOMES), ce reprezinta prematricea organica a smaltului. Impregnarea substantei organice a smaltului cu saruri minerale se face treptat, printr-un proces fizico-chimic. Într-un anumit moment al dezvoltarii intervine o descarcare brusca de apa si proteine cu o încarcare masiva de saruri minerale, cu transformarea cristalelor incipiente de octofosfat de calciu în cristale de fosfat de calciu – hidroxiapatita.

Acest proces de epitaxie este dependent de: activitatea enzimatica din ameloblast, de valoarea pH-ului, de temperatura, de presiune si de concentratia ionica. Astfel, când nu sunt îndeplinite toate aceste conditii, procesul poate sa fie perturbat, survenind întârzieri în fenomenul de hidroliza, cu aparitia de zone de ectofosfat de calciu si carbonat de calciu, ce compromit calitatea smaltului, ambele cu o rezistenta mult scazuta la atacul acid. Prezenta ionului de fluor creste viteza de hidrolizare si garanteaza, astfel, aparitia unui smalt de calitate.

Compozitia smaltului adult: substante minerale 95%, apa 4%, matricea organica 1%. Matricea organica este formata, în principal dintr-o proteina asemanatoare keratinei si un mucopolizaharid (condroitinsulfatul). Matricea organica este repartizata sub forma de retea continua interprismatica si sub forma unor formatiuni particulare: „lamele”, „smocuri” si „fusuri”. Substantele minerale sunt alcatuite din fosfati de calciu, constituiti sub forma de hidroxiapatita 90%, fluorapatita 3%, restul fiind carbonati, silicati. Apa smaltului este legata de moleculele proteice (aproximativ 97%), iar restul se gaseste libera în spatiile interprismatice. Solubilizarea acida a smaltului este dependenta de legaturile fizicochimice care se realizeaza între matricea organica si componenta anorganica a smaltului.

Se presupune ca unele fenomene, ce intervin în perioada de mineralizare, pot modifica legaturile de afinitate dintre matricea organica a smaltului si componenta anorganica cu influente negative asupra mineralizarii. Astfel, depunerea, concentrarea si cristalizarea sarurilor minerale, precum si legaturile cu substanta organica a smaltului pot fi perturbate prin modificari ale mediului intern, cât si printr-un aport insuficient si/sau neproportional ale substantelor constitutive.

Mineralizarea smaltului nu se termina odata cu eruptia dintilor, ea este completata în faza de maturatie a smaltului pe baza mineralelor din saliva. Tulburarile metabolice produse de carentele vitaminice, alimentatie nerationala, tulburarile endocrine sau bolile infecto-contagioase ale mamei gravide sau ale copilului duc la perturbatii, cu consecinte negative asupra organului dentar în formare la fat sau asupra dezvoltarii si mineralizarii dintilor la copii.

1 comentariu pentru acest articol

Pareri, intrebari, sugestii ?

© 2010 Portal Medical · Toate drepturile rezervate ·