Expunerea acuta la frig cauzeaza tahicardie, activitatea cardiaca crescuta, vasoconstrictie periferica si rezistenta vasculara periferica crescuta secundar stimularii simpatice. Pe masura ce temperatura corpului scade sub 320C, conducerea cardiaca este alterata si frecventa si debitul cardiac scad. Fibrilatia atriala cu raspuns ventricular scazut este frecventa sub 320C si fibrilatia ventriculara poate aparea sub 280C. Modificarile electrocardiografice includ unda caracteristica Osborn (J) (o deflexiune pozitiva, aparand la jonctiunea complexului QRS cu segmentul ST).
Vasoconstrictia periferica sunteaza sangele catre circulatia centrala si creste volumul sangvin central; apare diureza (diureza de frig) tinzand sa scada volumul intravascular intr-o maniera compensatorie. Printr-o expunere prelungita la frig, combinatia dintre diureza la frig, pierderile aditionale de volum datorate rezorbtiei alterate a sodiului si a apei de catre rinichi (din cauza functiei necorespunzatoare a mecanismelor epiteliale de transport) si schimburilor lichidului intravascular cu cel intracelular si edemele periferice poate cauza depletie severa de volum si hipotensiune. Citeste tot
