Sinuzita bacteriana acuta

SIMTOME SINUZITA
Simptomatologia sinuzitei acute include rinoree purulenta sau drenaj postnazal, congestie nazala si durere sinusala sau senzatii de tensiune sinusala a caror localizare depinde de sinusul implicat. Durerea din sinuzita maxilara este perceputa ca fiind localizata la nivelul obrazului sau al dintiilor superiori; durerea din sinuzita etmoidala, între ochi sau retroorbitar; cea din sinuzita frontala, deasupra sprancenei, iar durerea din sinuzita sfenoidala, în jumatatea superioara a fetei sau retroorbitar cu iradiere catre occiput.

DIAGNOSTIC SINUZITA
Diagnosticul sinuzitelor bacteriene poate fi dificil, deoarece simptomatologia poate fi asemanatoare celei a infectiei tractului respirator superior, care a determinat sinuzita. Persistenta simptomelor racelii timp de 7 pana la 10 zile (sau mai mult decat de obicei pentru un anumit pacient) reprezinta cea mai consistenta caracteristica clinica a sinuzitei bacteriene, dupa unii autori. Opacifierea completa a sinusului, evidentiata de transiluminarea sinusurilor maxilare si frontale cu ajutorul unei lanterne puternice într-o camera întunecata, constituie o buna dovada pentru prezenta sinuzitei; transmisia normala a luminii este bine corelata cu absenta infectiei. Transmisia partiala (voalare) nu este utila din punct de vedere diagnostic, deoarece indica infectia doar în 25% din cazuri. Transiluminarea nu are valoare diagnostica la pacientii cu oasele sinusale îngrosate, inclusiv copiii sub 10 ani si pacientii cu sinuzita cronica. Radiografiile sinusale în patru incidente sunt utile în diagnosticarea sinuzitelor acute : opacitatea radiologica, un nivel lichidian sau o îngrosare de 4 mm sau mai mult a mucoasei sinusale se coreleaza bine cu infectia bacteriana activa. Tomografia computerizata (TC) a sinusurilor este mult mai sensibila decat examenele radiologice de rutina, în special pentru sinuzitele etmoidale si sfenoidale. Totusi, utilizarea TC trebuie rezervata cazurilor complicate si pacientilor spitalizati. Deoarece s-a descoperit recent ca TC a sinusurilor evidentiaza deseori modificari acute reversibile la pacientii cu raceli banale, este evident ca utilizarea precoce de rutina a TC ar duce la supradiagnosticarea sinuzitelor bacteriene.

Etiologie Bacteriologia sinuzitelor maxilare acute dobandite a fost bine definita prin studii care au utilizat punctii si aspiratii sinusale directe. La copii si adulti, Streptococcus pneumoniae si Haemophilus influenzae (dar nu tipul b), cei mai frecventi agenti patogeni, determina aproximativ o treime si respectiv o patrime din cazuri. La copii, Moraxella catarrhalis este de asemenea importanta, fiind raspunzatoare pentru 20% din cazuri. La adulti, bacilii gram-negativi joaca si ei un rol (9% din cazuri),iar anaerobii (6%) prezinta importanta deosebita în cazurile asociate cu infectii dentare. Nu se cunoaste frecventa cazurilor de sinuzite cu Chlamydia pneumoniae. Într-o cincime din cazurile de sinuzita la adulti s-au depistat rinovirusuri, precum si virusuri gripale si paragripale, izolate sau în asociere cu bacterii.

TRATAMENT

Tratamentul empiric al sinuzitelor bacteriene acute trebuie dirijat împotriva celor mai frecvente bacterii patogene. Punctia sinusala nu este indicata în cazurile banale, iar culturile din secretiile nazale nu sunt foarte demne de încredere. Amoxicilina sau trimetoprim-sulfametoxazolul pot fi eficace in tratamentul cazurilor de novo. Alte antibiotice eficiente, dar mult mai scumpe, includ amoxicilina/clavulanat, cefuroxima axetil si loracarbef. Tratamentul trebuie administrat timp de 1 pana la 2 saptamani. Administrarea intravenoasa de antibiotice poate fi necesara pentru tratamentul pacientilor cu forme de boala severe, toxice. În sinuzitele nosocomiale, agentii patogeni cel mai frecvent întalniti sunt Staphylococcus aureus si bacilii gram-negativi, iar culturile sinusale sunt indicate pentru ajustarea terapiei. Terapia intravenoasa initiala cu antibiotice cu spectru larg (de exemplu, cu nafcilina si ceftriaxona) trebuie ajustata pe baza rezultatelor culturilor. Interventiile chirugicale pentru largirea orificiilor sinusale si drenarea secretiilor groase pot fi hotaratoare în sinuzitele acute severe, în special în cazul în care sinuzitele etmoidale, frontale sau sfenoidale nu raspund la terapia intravenoasa initiala.

SINUZITELE BACTERIENE ACUTE

Manifestari
Simptomatologia sinuzitei acute include rinoree purulenta sau drenaj postnazal, congestie nazala si durere sinusala sau senzaAii de tensiune sinusala a caror localizare depinde de sinusul implicat. Durerea din sinuzita maxilara este perceputa ca fiind localizata la nivelul obrazului sau al dinAiilor superiori; durerea din sinuzita etmoidala, între ochi sau retroorbitar; cea din sinuzita frontala, deasupra sprancenei, iar durerea din sinuzita sfenoidala, în jumatatea superioara a feAei sau retroorbitar cu iradiere catre occiput.

Diagnostic
Diagnosticul sinuzitelor bacteriene poate fi dificil, deoarece simptomatologia poate fi asemanatoare celei a infecAiei tractului respirator superior, care a determinat sinuzita.
PersistenAa simptomelor racelii timp de 7 pana la 10 zile (sau mai mult decat de obicei pentru un anumit pacient) reprezinta cea mai consistenta caracteristica clinica a sinuzitei bacteriene, dupa unii autori. Opacifierea completa a sinusului, evidenAiata de transiluminarea sinusurilor maxilare si frontale cu ajutorul unei lanterne puternice într-o camera întunecata, constituie o buna dovada pentru prezenAa sinuzitei; transmisia normala a luminii este bine corelata cu absenAa infecAiei. Transmisia parAiala (voalare) nu este utila din punct de vedere diagnostic, deoarece indica infecAia doar în 25% din cazuri. Transiluminarea nu are valoare diagnostica la pacienAii cu oasele sinusale îngrosate, inclusiv copiii sub 10 ani si pacienAii cu sinuzita cronica. Radiografiile sinusale în patru incidenAe sunt utile în diagnosticarea sinuzitelor acute: opacitatea radiologica, un nivel lichidian sau o îngrosare de 4 mm sau mai mult a mucoasei sinusale se coreleaza bine cu infecAia bacteriana activa. Tomografia computerizata (TC) a sinusurilor este mult mai sensibila decat examenele radiologice de rutina, în special pentru sinuzitele etmoidale si sfenoidale. Totusi, utilizarea TC trebuie rezervata cazurilor complicate si pacienAilor spitalizaAi. Deoarece s-a descoperit recent ca TC a sinusurilor evidenAiaza deseori modificari acute reversibile la pacienAii cu raceli banale, este evident ca utilizarea precoce de rutina a TC ar duce la supradiagnosticarea sinuzitelor bacteriene.

Etiologie Bacteriologia sinuzitelor maxilare acute dobandite a fost bine definita prin studii care au utilizat puncAii si aspiraAii sinusale directe. La copii si adulAi, Streptococcus pneumoniae si Haemophilus influenzae (dar nu tipul b), cei mai frecvenAi agenAi patogeni, determina aproximativ o treime si respectiv o patrime din cazuri. La copii, Moraxella catarrhalis este de asemenea importanta, fiind raspunzatoare pentru 20% din cazuri. La adulAi, bacilii gram-negativi joaca si ei un rol (9% din cazuri),iar anaerobii (6%) prezinta importanAa deosebita în cazurile asociate cu infecAii dentare. Nu se cunoaste frecvenAa cazurilor de sinuzite cu Chlamydia pneumoniae. Într-o cincime din cazurile de sinuzita la adulAi s-au depistat rinovirusuri, precum si virusuri gripale si paragripale, izolate sau în asociere cu bacterii.

TRATAMENT

Tratamentul empiric al sinuzitelor bacteriene acute trebuie dirijat împotriva celor mai frecvente bacterii patogene. PuncAia sinusala nu este indicata în cazurile banale, iar culturile din secreAiile nazale nu sunt foarte demne de încredere. Amoxicilina sau trimetoprim-sulfametoxazolul pot fi eficace in tratamentul cazurilor de novo. Alte antibiotice eficiente, dar mult mai scumpe, includ amoxicilina/clavulanat, cefuroxima axetil si loracarbef. Tratamentul trebuie administrat timp de 1 pana la 2 saptamani. Administrarea intravenoasa de antibiotice poate fi necesara pentru tratamentul pacienAilorcu forme de boala severe, toxice. În sinuzitele nosocomiale, agenAii patogeni cel mai frecvent întalniAi sunt Staphylococcus aureus si bacilii gram-negativi, iar culturile sinusale sunt indicate pentru ajustarea terapiei. Terapia intravenoasa iniAiala cu antibiotice cu spectru larg (de exemplu, cu nafcilina si ceftriaxona) trebuie ajustata pe baza rezultatelor culturilor. IntervenAiile chirugicale pentru largirea orificiilor sinusale si drenarea secreAiilor groase pot fi hotaratoare în sinuzitele acute severe, în special în cazul în care sinuzitele etmoidale, frontale sau sfenoidale nu raspund la terapia intravenoasa iniAiala.

Sinuzita bacteriana cronica

MANIFESTARI ALE SINUZITEI
Sinuzita cronica se caracterizeaza prin simptome de inflamatie sinusala ce persista timp de 3 luni sau mai mult. Majoritatea expertilor sunt de parere ca aceasta afectiune este determinata de disfuncAia stratului mucociliar, mai degraba ca rezultat al infectiilor repetate din antecedente, decât ca rezultat al persistentei infectiei bacteriene. Pacientii acuza senzatie constanta de tensiune în sinusuri, congestie nazala çi drenaj postnazal, în special matinal. Temperatura .38oC (100,5oF) este rar întâlnita çi poate semnaliza o infectie bacteriana acuta supraadaugata. Multi pacienti semnaleaza de asemenea o modificare a secretiilor nazale (care devin groase çi verzi) cu exacerbari acute.

DIAGNOSTIC SINUZITA CRONICA
TC sinusala trebuie utilizata în toate cazurile de sinuzita cronica pentru determinarea gradului de extindere a bolii çi pentru excluderea altor diagnostice, cum ar fi o tumora obstruanta sau un proces granulomatos. Pacientii trebuie, de asemenea, examinati pentru depistarea alergiilor çi imunodeficientelor (de exemplu, hipogamaglobulinemia). Este esentiala examinarea de catre un otorinolaringolog, deoarece el va putea obtine informatii suplimentare prin intermediul unui examen endoscopic nazal. Interventiile chirurgicale, realizate de obicei în prezent pe cale endoscopica, pot fi necesare pentru corectarea blocajului orificiilor sinusale. Acest blocaj se produce cel mai adesea în complexul osteomeatal care dreneaza sinusurile maxilare, frontale çi etmoidale anterioare. Din probele de secretii sinusale obtinute intraoperator trebuie efectuate culturi pentru anaerobi, aerobi çi fungi. Sinuzita fungica poate mima o infectie bacteriana cronica (vezi „Sinuzita fungica“).

Etiologie Bacteriologia sinuzitelor cronice nu este bine definita. Aproape toti pacientii cu boala cronica, în special cei care au fost supuçi anterior interventiilor chirurgicale pe sinusuri, prezinta culturi sinusale pozitive pentru bacterii, fapt care are mai degraba semnificatia unei colonizari decât a unei infectii. Pacientii care au efectuat mai multe cure de antibiotice pot fi colonizati cu S. Aureus sau cu specii rezistente la bacili gram-negativi.

TRATAMENT
Necesitatea tratamentului antibiotic trebuie evaluata pe baza individuala, iar antibioticele trebuie alese în functie de cele mai recente rezultate ale culturilor.

COMPLICATIILE SINUZITELOR BACTERIENE
Complicatia cea mai frecventa a sinuzitelor este celulita orbitara. Aceasta afectiune este de obicei secundara sinuzitei etmoidale, deoarece etmoidul este separat de orbita doar printr-un os foarte subtire (lamina papiracee). Pacientii prezinta febra, edem çi eritem periorbitar, conjunctive injectate, chemozisçi exoftalmie. In scopul excluderii unui abces orbitar drenabil, trebuie realizate examene CT çi RMN, în special la pacientii cu miçcari oculare diminuate. Tratamentul cu antibiotice cu spectru larg (de exemplu, nafcilina çi ceftriaxona) trebuie început imediat. Daca nu se produce nici o ameliorare în decurs de 24 de ore, sinusul etmoidal trebuie drenat.

O alta complicatie extracraniana a sinuzitei este reprezentata de abcesul frontal subperiostal (tumora pufoasa a lui Pott) secundar sinuzitei frontale. Pacientii prezinta o tumefactie dureroasa, de consistenta pastoasa la nivelul fruntii. Tratamentul consta în drenajul chirurgical al abcesului çi al sinusului frontal çi din administrarea timp de 6 saptîmâni de antibiotice pe cale intravenoasa.

Complicatiile intracraniene, cum sunt abcesul epidural, empiemul subdural, meningita, abcesul cerebral çi tromboflebita venelor durale, pot fi datorate sinuzitelor, în special secundare infectiilor frontale sau sfenoidale. Deoarece sinusul sfenoidal este localizat între cele doua sinusuri cavernoase, sinuzita sfenoidala este o cauza majora a tromboflebitei sinusului cavernos.

Sinuzita

Despre sinuzita …

Sinusurile paranazale sunt cavitati aerate situate in interiorul oaselor fetei, care se dezvolta ca anexe ale cavitatii nazale si comunica cu aceasta pe tot parcursul vietii. Sinusurile maxilare si etmoidale sunt prezente de la nastere; sinusurile frontale si sfenoidale se dezvolta dupa vârsta de 2 si respectiv 7 ani.

Ca si fosele nazale, sinusurile sunt captusite cu epiteliu de tip respirator care include celule producatoare de mucus si celule ciliate. Patura de mucus este impinsa catre orificiile sinusurilor (ostia) cu o viteza de pana la 1cm/min prin miscarile cililor. Orificiile sinusurilor sunt mici; orificiul sinusului etmoidal, spre exemplu, are un diametru de doar 1-2 mm. Cresterea duratei transportului mucocililar sau – si mai important – obstruarea orificiilor poate duce la retentia secretiilor si sinuzita.

Ce este sinuzita ?

Sinuzita este o afectiune foarte frecventa. In Statele Unite, aceasta infectie determina anual milioane de controale medicale. Sinuzita maxilara, cea mai frecventa forma, este urmata ca incidenta de sinuzitele etmoidale, frontale si sfenoidale. Cauza cea mai frecventa a sinuzitelor este reprezentata de o infetie virala a tractului respirator superior, desi doar aproximativ 0,5% din aceste infectii se complica cu sinuzite bacteriene acute clinic manifeste. Sinuzitele se produc in principal prin obturarea orificiilor sinusale datorita edemului mucoasei. Infectiile virale ale tractului respirator superior de asemenea maresc cantitatea de mucus produsa si pot deteriora celulele ciliate, crescând in acest fel durata transportului mucusului.

Rinitele alergice sunt o alta cauza frecventa a obstructiei orificiilor sinusale, fie prin edem mucos, fie prin polipi. Intubatia nazotraheala sau nazogastrica poate determina obstruarea orificiilor sinusale si reprezinta un factor major de risc pentru aparitia sinuzitei nosocomiale in unitatile de terapie intensiva. Infectiile dentare determina 5-10% din totalul cazurilor de sinuzita maxilara; radacinile dintilor posteriori ai arcadei superioare (al doilea premolar, primul si al doilea molar) se invecineaza cu podeaua sinusului maxilar. Alte cauze ale sinuzitelor includ barotrauma din scufundarile la adancime si calatoriile cu avionul, anomalii ale mucusului (de exemplu, fibroza chistica) si iritantii chimici.

Corpii straini, tumorile (de exemplu, granulomul liniei mediane, limfomul intranazal sau carcinomul cu celule scuamoase) pot produce sinuzita secundar obstructiei.