Poliartrita reumatoida este o boala cronica sistemica, caracterizata prin prezenta unui infiltrat inflamator la nivelul articulatiilor sinoviale. Boala este mai frecventa la femei decat la barbati, si, statistic vorbind, se instaleaza intre 25 si 50 de ani.
Exceptie o face poliartrita reumatoida juvenila, care apare la copii, si care are un tablou putin diferit decat la adult.
In prezent nu se cunoaste cauza exacta a poliartritei reumatoide. Studii indica un carater autoimun al bolii, care apare pe fondul unui agent declansator la un pacient care are o predispozitie genetica.
Astfel, sistemul imunitar al pacientului percepe membrana sinoviala de la nivelul articulatiilor ca pe un corp strain, aparand o reactie inflamatorie ce rezulta in acumularea de lichid intraarticular, durere locala si semne sistemice de inflamatie. Agenti infectiosi, precum bacterii si virusi, pot fi de asemeni responsabili pentru declansarea bolii la persoanele predispuse. De asemeni, fumatul nu numai ca mareste riscul de poliartrita reumatoida, dar creste severitatea bolii si reduce eficacitatea tratamentului.
Din punct de vedere patofiziologic un factor cauzal extern (fumatul, infectii, traume) porneste o reactie autoimuna care are ca rezultat hipertrofia membranei sinoviale si inflamatie cronica la nivelul articulatiilor, impreuna cu semne si simptome extraarticulare. In cele din urma, inflamatia si proliferarea exagerata a sinovialei duc la distrugerea tesuturilor articulare, inclusiv cartilaje, oase, tendoane, ligamente si vase de sange.
Simptomele difera de la persoana la persoana. Majoritatea pacientilor prezinta pusee de acutizare urmate de perioade de remitere. La unele persoane boala este continua si se agraveaza cu timpul. In general boala se instaleaza fara simptome vizibile, iar articulatiile sunt afectate treptat. Inflamatia apare simetric la nivelul articulatiilor – o caracteristica importanta in poliartrita reumatoida, primele afectate fiind articulatiile mici, ale degetelor mainilor si picioarelor (cu exceptia articulatiilor interfalangiene distale), incheieturilor de la maini si de la glezne. Zonele afectate sunt dureroase si rigide in special dimineata. Dupa un anumit timp de evolutie se constata distrugerea cartilajului articular, afectarea osului asemanatoare artrozei, inflamatia capsulei si a tendoanelor care determina deformari osteoarticulare.
La nivelul mainilor semnul caracteristic este afectarea articulatiei interfalangiene proximale – aceasta afectare fiind constanta dupa un an de evolutie. Articulatiile afectate determina aparitia unui aspect caracteristic, cu deviatia ulnara a degetelor (deviatie catre degetul mic). La nivelul articulatiilor mari precum soldul si genunchiul boala determina aparitia coxartrozei si respectiv a gonartrozei. Manifestarile extraarticulare apar in cazurile mai severe de boala, la pacientii care au titruri mari de factor reumatoid.
Pana la 30% dintre persoanele care sufera de poliartrita reumatoida prezinta si chisturi noduli reumatoizi, care se palpeaza la nivel subcutanat. Nodulii reumatoizi pot persista un timp indelungat si se pot vindeca spontan. La palpare au consistenta ferma, sunt aderenti de tesuturile subiacente. Diagnosticul poate fi pus prin bi opsie, pentru a face diferenta cu chistele sebacee, xantoamele sau tofii gutosi.
Aproximativ 40% din pacienti pot prezenta manifestari cardiovasculare. Desi rare, afectarea arterelor coronare poate determina cardiopatie ischemica si infarct miocardic, in timp ce procesele inflamatorii la nivelul arterelor periferice pot determina arteriopatie obliteranta. Pulmonar, polartrita reumatoida se asociaza cu fibroza pulmonara difuza si boala obstructiva a cailor respiratorii. Neurologic apar parestezii, paralizii si diminuarea reflexelor tendinoase (ex. Sindrom de tunel carpian). Afectarea oculara apare mai frecvent la femei si consta in irita, iridociclita, sclerita sau scleromalacia perforans. Scleromalacia perforans este consecinta aparitiei unor infiltrate nodulare in regiunea sclerala superioara, infiltrate care sunt inconjurate de o zona hiperemica a venelor profunde ale sclerei.
Examenul clinic cat si anamneza pot ridica suspiciunea de artrita reumatoida. Nu exista o investigatie specifica bolii. Diagnosticul se pune in urma unei combinatii de rezultate clinice, de laborator si radiologice. Testele de laborator se pot imparti in 3 categorii:
1) teste inflamatorii – viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) si proteina C reactiva (PCR),
2) hematologic – hemoleucograma completa evidentiaza o anemie cronica ce avanseaza odata cu boala, trombocitoza sau leucocitoza,
3) markeri imunologici – factorul reumatoid, anticorpi anti-nucleari, anticorpii impotriva peptidelor citrulinate ciclic (anti-CCP). In timp ce factorul reumatoid, desi cel mai utilizat marker, are specificitate redusa si este uneori negativ in aceasta afectiune (poliartrita reumatoida seronegativa), numeroase studii arata ca antigenele citrulinate sunt prezente in sinoviala inflamata, iar anticorpii anti-CCP sunt produsi local la nivelul sinovialei iar plasmocitele ce secreta acesti anticorpi au fost izolate de la pacienti cu poliartrita reumatoida.
Pentru diagnostic se folosesc criteriile Asociatiei Americane de Reumatologie (diagnostic pozitiv daca sunt indeplinite 4 dintre aceste criterii):- redoare articulara matinala de cel putin 1 ora- artrita simultana la minim 3 articulatii observata de medic- artrita articulatiilor mainii cu afectarea articulatiilor metacarpofalangiene sau interfalangiene proximale- artrita simetrica cu afectarea simultana, bilaterala a aceleasi articulatii- prezenta nodulilor reumatoizi observata de medic- prezenta serica de factor reumatoid- modificari radiologice specifice bolii – eroziuni, decalcificari
Tratamentul poliartritei reumatoide trebuie sa inceapa cu repausul, care amelioreaza durerea, evitarea efortului si presiunii asupra articulatiilor afectate, precum si adoptarea unei diete sanatoase, bogate in peste si uleiuri vegetale, respectiv saraca in carne rosie. Tratamentul medicamentos include medicamente antiinflamatorii (steroidiene si nesteroidiene), antialgice, medicamente imunosupresive (ciclofosfamida, metotrexat, azatioprina) sau medicamente care incetinesc progresia bolii (saruri de aur, penicilamina, antipaludice de sinteza). Cele mai folosite medicamente sunt AINS, cu o varietate foarte mare de medicamente (Indometacin, Arcoxia, Voltaren, Diclofenac).
Terapia cu corticosteroizi este foarte eficienta in ameliorarea simptomatologiei clinice si biologice, dar nu influenteaza evolutia bolii. Acestia pot fi folositi la inceputul tratamentului, pana cand incep sa-si faca efectul medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene.
Sarurile de aur sunt mai eficiente atunci cand sunt administrate la inceputul bolii. O ameliorare in simptomatologie poate fi observata dupa aproximativ doua luni de tratament. Pot determina remisiunea completa la aproximativ un sfert dintre bolnavi.
Antipaludicele de sinteza – hidroxiclorochina este cel mai folosit preparat. Se indica controale frecvente oftalmologice in timpul administrarii acestor medicamente pentru ca pot determina retinopatie cu pierderea ireversibil a vederi.
Dintre medicamente imunosupresive, cel mai folosit este metotrexatul pentru ca are eficienta buna si este bine suportat de majoritatea pacientilor. Cea mai frecventa reactie adversa este anemia.
Fiziokinetoterapia poate fi un punct cheie in tratamentul poliartritei reumatoide, aceasta ameliorand durerea, imbunatatind mobilitatea articulara, si intarind musculatura in membrele afectate. Aplicatiile locale calde sunt o modalitate de a ameliora redoarea articulara si de a pregati articulatiile inainte de exercitiile fizice. Aplicatiile locale reci sunt benefice in tratamentul puseelor acute de inflamatie articulara.
Tratamentul chirurgical este indicat in situatiile in care s-au produs deformari articulare mari. Se pot face alungiri de tendoane sau se monteaza proteze articulare. Artroplastia de sold sau de genunchi sunt foarte frecvente, rezultatele functionale fiind excelente.