SIMTOME SINUZITA
Simptomatologia sinuzitei acute include rinoree purulenta sau drenaj postnazal, congestie nazala si durere sinusala sau senzatii de tensiune sinusala a caror localizare depinde de sinusul implicat. Durerea din sinuzita maxilara este perceputa ca fiind localizata la nivelul obrazului sau al dintiilor superiori; durerea din sinuzita etmoidala, între ochi sau retroorbitar; cea din sinuzita frontala, deasupra sprancenei, iar durerea din sinuzita sfenoidala, în jumatatea superioara a fetei sau retroorbitar cu iradiere catre occiput.
DIAGNOSTIC SINUZITA
Diagnosticul sinuzitelor bacteriene poate fi dificil, deoarece simptomatologia poate fi asemanatoare celei a infectiei tractului respirator superior, care a determinat sinuzita. Persistenta simptomelor racelii timp de 7 pana la 10 zile (sau mai mult decat de obicei pentru un anumit pacient) reprezinta cea mai consistenta caracteristica clinica a sinuzitei bacteriene, dupa unii autori. Opacifierea completa a sinusului, evidentiata de transiluminarea sinusurilor maxilare si frontale cu ajutorul unei lanterne puternice într-o camera întunecata, constituie o buna dovada pentru prezenta sinuzitei; transmisia normala a luminii este bine corelata cu absenta infectiei. Transmisia partiala (voalare) nu este utila din punct de vedere diagnostic, deoarece indica infectia doar în 25% din cazuri. Transiluminarea nu are valoare diagnostica la pacientii cu oasele sinusale îngrosate, inclusiv copiii sub 10 ani si pacientii cu sinuzita cronica. Radiografiile sinusale în patru incidente sunt utile în diagnosticarea sinuzitelor acute : opacitatea radiologica, un nivel lichidian sau o îngrosare de 4 mm sau mai mult a mucoasei sinusale se coreleaza bine cu infectia bacteriana activa. Tomografia computerizata (TC) a sinusurilor este mult mai sensibila decat examenele radiologice de rutina, în special pentru sinuzitele etmoidale si sfenoidale. Totusi, utilizarea TC trebuie rezervata cazurilor complicate si pacientilor spitalizati. Deoarece s-a descoperit recent ca TC a sinusurilor evidentiaza deseori modificari acute reversibile la pacientii cu raceli banale, este evident ca utilizarea precoce de rutina a TC ar duce la supradiagnosticarea sinuzitelor bacteriene.
Etiologie Bacteriologia sinuzitelor maxilare acute dobandite a fost bine definita prin studii care au utilizat punctii si aspiratii sinusale directe. La copii si adulti, Streptococcus pneumoniae si Haemophilus influenzae (dar nu tipul b), cei mai frecventi agenti patogeni, determina aproximativ o treime si respectiv o patrime din cazuri. La copii, Moraxella catarrhalis este de asemenea importanta, fiind raspunzatoare pentru 20% din cazuri. La adulti, bacilii gram-negativi joaca si ei un rol (9% din cazuri),iar anaerobii (6%) prezinta importanta deosebita în cazurile asociate cu infectii dentare. Nu se cunoaste frecventa cazurilor de sinuzite cu Chlamydia pneumoniae. Într-o cincime din cazurile de sinuzita la adulti s-au depistat rinovirusuri, precum si virusuri gripale si paragripale, izolate sau în asociere cu bacterii.
TRATAMENT
Tratamentul empiric al sinuzitelor bacteriene acute trebuie dirijat împotriva celor mai frecvente bacterii patogene. Punctia sinusala nu este indicata în cazurile banale, iar culturile din secretiile nazale nu sunt foarte demne de încredere. Amoxicilina sau trimetoprim-sulfametoxazolul pot fi eficace in tratamentul cazurilor de novo. Alte antibiotice eficiente, dar mult mai scumpe, includ amoxicilina/clavulanat, cefuroxima axetil si loracarbef. Tratamentul trebuie administrat timp de 1 pana la 2 saptamani. Administrarea intravenoasa de antibiotice poate fi necesara pentru tratamentul pacientilor cu forme de boala severe, toxice. În sinuzitele nosocomiale, agentii patogeni cel mai frecvent întalniti sunt Staphylococcus aureus si bacilii gram-negativi, iar culturile sinusale sunt indicate pentru ajustarea terapiei. Terapia intravenoasa initiala cu antibiotice cu spectru larg (de exemplu, cu nafcilina si ceftriaxona) trebuie ajustata pe baza rezultatelor culturilor. Interventiile chirugicale pentru largirea orificiilor sinusale si drenarea secretiilor groase pot fi hotaratoare în sinuzitele acute severe, în special în cazul în care sinuzitele etmoidale, frontale sau sfenoidale nu raspund la terapia intravenoasa initiala.
Manifestari
Simptomatologia sinuzitei acute include rinoree purulenta sau drenaj postnazal, congestie nazala si durere sinusala sau senzaAii de tensiune sinusala a caror localizare depinde de sinusul implicat. Durerea din sinuzita maxilara este perceputa ca fiind localizata la nivelul obrazului sau al dinAiilor superiori; durerea din sinuzita etmoidala, între ochi sau retroorbitar; cea din sinuzita frontala, deasupra sprancenei, iar durerea din sinuzita sfenoidala, în jumatatea superioara a feAei sau retroorbitar cu iradiere catre occiput.
Diagnostic
Diagnosticul sinuzitelor bacteriene poate fi dificil, deoarece simptomatologia poate fi asemanatoare celei a infecAiei tractului respirator superior, care a determinat sinuzita.
PersistenAa simptomelor racelii timp de 7 pana la 10 zile (sau mai mult decat de obicei pentru un anumit pacient) reprezinta cea mai consistenta caracteristica clinica a sinuzitei bacteriene, dupa unii autori. Opacifierea completa a sinusului, evidenAiata de transiluminarea sinusurilor maxilare si frontale cu ajutorul unei lanterne puternice într-o camera întunecata, constituie o buna dovada pentru prezenAa sinuzitei; transmisia normala a luminii este bine corelata cu absenAa infecAiei. Transmisia parAiala (voalare) nu este utila din punct de vedere diagnostic, deoarece indica infecAia doar în 25% din cazuri. Transiluminarea nu are valoare diagnostica la pacienAii cu oasele sinusale îngrosate, inclusiv copiii sub 10 ani si pacienAii cu sinuzita cronica. Radiografiile sinusale în patru incidenAe sunt utile în diagnosticarea sinuzitelor acute: opacitatea radiologica, un nivel lichidian sau o îngrosare de 4 mm sau mai mult a mucoasei sinusale se coreleaza bine cu infecAia bacteriana activa. Tomografia computerizata (TC) a sinusurilor este mult mai sensibila decat examenele radiologice de rutina, în special pentru sinuzitele etmoidale si sfenoidale. Totusi, utilizarea TC trebuie rezervata cazurilor complicate si pacienAilor spitalizaAi. Deoarece s-a descoperit recent ca TC a sinusurilor evidenAiaza deseori modificari acute reversibile la pacienAii cu raceli banale, este evident ca utilizarea precoce de rutina a TC ar duce la supradiagnosticarea sinuzitelor bacteriene.
Etiologie Bacteriologia sinuzitelor maxilare acute dobandite a fost bine definita prin studii care au utilizat puncAii si aspiraAii sinusale directe. La copii si adulAi, Streptococcus pneumoniae si Haemophilus influenzae (dar nu tipul b), cei mai frecvenAi agenAi patogeni, determina aproximativ o treime si respectiv o patrime din cazuri. La copii, Moraxella catarrhalis este de asemenea importanta, fiind raspunzatoare pentru 20% din cazuri. La adulAi, bacilii gram-negativi joaca si ei un rol (9% din cazuri),iar anaerobii (6%) prezinta importanAa deosebita în cazurile asociate cu infecAii dentare. Nu se cunoaste frecvenAa cazurilor de sinuzite cu Chlamydia pneumoniae. Într-o cincime din cazurile de sinuzita la adulAi s-au depistat rinovirusuri, precum si virusuri gripale si paragripale, izolate sau în asociere cu bacterii.
TRATAMENT
Tratamentul empiric al sinuzitelor bacteriene acute trebuie dirijat împotriva celor mai frecvente bacterii patogene. PuncAia sinusala nu este indicata în cazurile banale, iar culturile din secreAiile nazale nu sunt foarte demne de încredere. Amoxicilina sau trimetoprim-sulfametoxazolul pot fi eficace in tratamentul cazurilor de novo. Alte antibiotice eficiente, dar mult mai scumpe, includ amoxicilina/clavulanat, cefuroxima axetil si loracarbef. Tratamentul trebuie administrat timp de 1 pana la 2 saptamani. Administrarea intravenoasa de antibiotice poate fi necesara pentru tratamentul pacienAilorcu forme de boala severe, toxice. În sinuzitele nosocomiale, agenAii patogeni cel mai frecvent întalniAi sunt Staphylococcus aureus si bacilii gram-negativi, iar culturile sinusale sunt indicate pentru ajustarea terapiei. Terapia intravenoasa iniAiala cu antibiotice cu spectru larg (de exemplu, cu nafcilina si ceftriaxona) trebuie ajustata pe baza rezultatelor culturilor. IntervenAiile chirugicale pentru largirea orificiilor sinusale si drenarea secreAiilor groase pot fi hotaratoare în sinuzitele acute severe, în special în cazul în care sinuzitele etmoidale, frontale sau sfenoidale nu raspund la terapia intravenoasa iniAiala.