Printre multiplele binefaceri ale civilizatiei moderne, cea mai importanta este aceea ca a usurat mult munca oamenilor. Mecanizarea si automatizarea inlatura treptat muncile istovitoare, facand viata mai usoara si mai placuta prin plusul de confort continuu din viata noastra. Aceste binefaceri nu trebuie insa folosite pana la eliminarea asboluta a efortului fizic, chiar moderat. Utilitatea absoluta a dezvoltarii mijloacelor de locomotie publica nu trebuie sa inlature necesitatea mersului pe jos. Confortuil sporit al locuintelor si programele de televziune, ascensoarele, autobuzele, troleibuzele si autoturismele nu trebuie sa ne duca in nici un caz, la a ajugne sa nu ne mai plimbam suficient prin aer curat. Faptul ca un om mai in varsta oboseste usor la o plimbare mai prelungita nu trebuie sa insemne ca i-ar face mai bine sa nu se mai plimbe. Dimpotriva ! Plimbarea zilnica trebuie sa fie un obicei obligatoriu pentru mentinerea vigorii si sanatatii.
Structura si fiziologia organismului uman sunt astfel adaptate vietii, incat aparatul locomotor are de indeplinit un rol fiziologic important. De la receptorii nervosi existenti in muschi, in tendoane si ligamente, in capsulele articulare si in celelalte tesuturi ale aparatului locomotor pleaca spre scoarta creierului semnale privind incordarea musculara, starea venelor sanguine si intensitatea metabolismului muscular, care reflecta activitatea sau inactivitatea fizica. Ca raspuns la aceste semnale, sistemul nervos central coordoneaza nu numai miscarile corpului, ci si activitatea sau inactivitatea inimii, a plamanilor, a aparatului vestibular al echilibrului etc. Activitatea organelor interne se modifica corespunzator activitatii fizice efectuate. In timpul unei simple plimbari, respiratia se imbunatateste, inima lucreaza mai bine incepand sa bata ceva mai repede, sistemul nervos se calmeaza, tinuta se indreapta, creste pofta de mancare, se mentine forta si rezistenta fizica, creste rezistenta la oboseala, se previn depunerile de saruri pe vase etc.
In timpul plimbarii este util sa ne reglam respiratia, inspirand regulat si adanc pe nas si expirand pe gura. In felul acesta, aerul rece sau impurificat va trece prin cavitatile nazale, se va incalzi si curati. In timpul mersului, mainile trebuie sa fie libere, ca bratele sa se poate misca in voie. Pe cat se poate, plimbarea trebuie degajata de orice preocupare sau obligatie de indeplinit, pentur a-si realiza pe deplin si efectul calmant, relaxant, asupra sistemului nervos. Incaltamintea de plimbare este bine sa fie confortabila, nici prea subtire, pentru a nu suporta duritatea terenului, dar nici prea groasa, pentru a nu deveni greoaie.
Imbracamintea varstinucului iesit la plimbare trebuie adaptata dupa anotimp, sa nu fie prea calduraosa ca sa nu provoace transpiratie, deoarece se stie ca mersul pe jos se insoteste de o degajare de caldura corporala. Ritmul si durata plimbarii unei persoane in varsta nu pot fi apreciate decat de la caz la caz, dar este bine sa retinem ca plimbarile sunt utile chiar batranilor bolnavi de inima, in conditiile recomandarilor medicului.