Adolescenta, perioada spectaculoasa in viata omului, este timpul mari lor cutezante, al viselor ce se cer implinite, al zborului catre iubire.
Adolescenti si adulti
Daca pubertatea poate fi marcata, in termeni fiziologici, de doua momente definitorii menstruatia si primele emisii de sperma -, adolescenta este mai dificil de situat in timp. Aceasta incepe o data cu pubertatea si se finalizeaza atunci cand tanarul si-a incheiat scolarizarea si poate sa-si inceapa activitatea profesionala. Deci, poate sa dureze, in societatea de astazi, 8-10 ani si, uneori, chiar mai mult. Adolescenta este o etapa esentiala a vietii, care-i permite fiintei umane sa-si cucereasca independenta, sa-si modeleze caracterul in tot felul de incercari, sa-si afirme personalitatea. Adolescentul trebuie sa-si modifice permanent comportamentul, atitudinea, reactiile fata de cei din jurul sau. Pana acum, el era in fata parintilor si profesorilor un copil ascultator si docil, care le accepta parerile, sugestiile, criticile fara prea multe comentarii, intotdeauna comunicarea insemna fluxul de idei si sugestii, in sens unic, de la adulti catre copil, din cauza lipsei de experienta si de independenta a acestuia. Adolescentul, spre deosebire de copil, preia informatiile de la cei din jur, dar le analizeaza cu propria sa gandire, isi exprima propriile pareri si incearca sa-si dovedeasca necontenit autonomia. Lansat in cucerirea propriei independente, adolescentul isi afirma personalitatea prin doua atitudini esentiale: contrazicerea si identificare.
Contrazicerea este dirijata in primul rand impotriva familiei: pentru a-si dovedi independenta, adolescentul are intotdeauna opinii contradictorii fata de cele ale parintilor. El refuza sa se lase ghidat in alegerea prietenilor, a lecturilor, a distractiilor, a opiniilor politice.
Adolescentul nu mai este multumit de iesirile impreuna cu parintii, comenteaza intotdeauna locul de desfasurare a vacantelor, doreste sa-si petreaca timpul impreuna cu colegii si prietenii sai. Adolescentul duce in aceasta perioada o lupta dubla: de debarasare de carapacea de copil si de intrare in pielea unui adult, incercand sa stabileasca alte relatii nu doar cu colegii sai, dar si cu adultii, in special cu parintii, adolescentul doreste sa-si traiasca propria sa viata, dispensandu-se de experienta altora. De aceea, incearca sa se indeparteze treptat de familia sa, creandu-si propria viata secreta prin discutiile directe si telefonice, prin corespondenta cu prietenii si colegii sai.
Adultii nu inteleg totdeauna aceasta situatie, nu reactioneaza corespunzator fata de astfel de manifestari si sufera din cauza atitudinii arogante, nerabdatoare, de aparare a adolescentilor. Ei nu-si dau seama ca, in acest mod, adolescentul isi revendica, de fapt, independenta. Multi parinti se tem ca fiii si fiicele lor ar putea fi antrenati in tot felul de actiuni urate, ca ar putea dobandi obisnuinte proaste in contact cu alti colegi, provenind din medii diferite, mai putin echilibrati psihic. Nu trebuie neglijat faptul ca esentiale raman: discutia sincera, deschisa, cu toate aspectele ei spinoase, increderea pe care parintii si profesorii o au in adolescenti si de care acestia sunt constienti, ca si cunoasterea de catre parinti a activitatilor si programului prietenilor copiilor lor.