Toate grasimile sunt gliceride ale acizilor grasi saturati sau nesaturati.Sursele principale de grasimi se gasesc atat in produsele de origine animala, cat si in cele de origine vegetala, diferenta dintre ele fiind de ordin calitativ. Grasimile vegetale, in care predomina acizii grasi nesaturati, mult mai usor asimilabili de organismul uman, sunt superioare grasimilor animale in care acizii grasi saturati sunt majoritari. Excesul acestora din urma poate duce la ateroscleroza, hipertensiune arteriala, infarct miocardic etc, adica, pana la urrna, la scurtarea vietii.
Utilizarea celor doua tipuri de grasimi animale si vegetale difera foarte mult in functie de zona geografica in care traieste omul. In regiunile ecuatoriale, tropicale si mediteraneene se folosesc in exclusivitate grasimile vegetale (uleiurile), in zona temperata, ambele feluri de grasimi, iar in regiunile arctice sunt utilizate in exclusivitate grasimile de origine animala.
Pentru zona noastra geografica, se re-comanda consumul echilibrat atat de grasimi vegetale, cat si animale: ulei de Soia sau de Floarea-soarelui, unt, margarina, slanina, untura sau seminte olea-ginoase, branzeturi, smantana, nuci, alune etc. In anotimpul cald, se prefera grasimile vegetale, iar iarna, cele animale.
Prin metabolizarea unui gram de gra-sime rezulta 8-10 kilocalorii. Un adult, in zona temperata, are nevoie de 50-100 g lipide pe zi. Pe langa principalul rol energetic, grasimile alimentare solubilizeaza si facili-teaza absorbtia vitaminelor hiposolubile si stimuleaza contractia cailor biliare. Revenind la acizii grasi saturati si ne-saturati, mentionam ca grasimile lichide (uleiurile) contin cantitati foarte mici de acizi grasi saturati. Aceste grasimi lichide sunt mult mai usor descompuse prin hidroliza cu ajutorul sucurilor digestive. In schimb, grasimile solide (untura, untul, margarina) sunt mult mai greu de descompus si de asimilat prin hidroliza.
Pentru zonele ecuatoriale, tropicale si temperate, se recomanda uleiurile vegetale cat mai putin rafinate, mai ales obtinute prin presarea la rece, Prin rafinare (la fel ca si in cazul zaharului), uleiurile vegetale isi pierd proprietatile specifice unui produs natural. In urma consumului de uleiuri rafinate si ultrarafinate apar sau se accentueaza numeroase afectiuni gastrice, intesrinale, hepato-biliare, circulatorii si dermatologice. De aceea, pledam pentru uleiurile grase nepurificate chimic, care au avantajul ca isi conserva valoarea calorica si, in plus, sunt surse de provitamine A, D, de vitamina E si F, lecitina si microelemen-te, care sunt distruse sau inlaturate prin procedeele industriale de purificare.
Cum spuneam, uleiurile obtinute din semintele plantelor sunt amestecuri de trigliceride, compusi continand esteri gliceridici cu lant lung de acizi alifatici. Toti acesti acizi sunt cunoscuti in mod curent sub denumirea de acizi grasi, diferind in functie de lungimea lantului, de prezenta si pozitia dublelor legaturi din formula chimica. De retinut ca, in regnul vegetal, aproape toti compusii de acest tip contin in majoritate acizi grasi nesaturati.