Articulatia genunchiului prezinta o anatomie complexa din punct de vedere a musculaturii si ligamentelor. Genunchiul poate fi impartit intr-un compartiment anterior, unul posterior, medial si lateral. Aceste compartimente se pot imparti in 3 straturi: 1) format din fsciile muschilor sartorius, biceps femural si tractul iliotibial; 2) tendonul patelar, fibrele superficiale ale ligamentului colateral medial si ligamentul colateral lateral; 3) capsula articulara care include ligamentul arcuat si ligamentul oblic posterior.
Regiunea posterioara a genunchiului include structurile neurovasculare, capul medial si lateral al gastrocnemianului, muschiul plantar si capsula posterioara. In aproximativ 50% din persoane, cavitatea sinoviala posterioara comunica cu bursa poplitee aflata intre tendonul semimembranosului si capul medial al gastrocnemianului, formandu-se astfel asa numitul chist Baker sau chist popliteu. Ligamentele incrucisate anterior si posterior redau genunchiului stabilitatea in plan sagital. Ligamentul incrucisat posterior este mai gros decat cel anterior, avand o lungime de 38mm aproximativ, si este alcatuit din 2 fascicule: anterolateral si posteromedial.
Mecanismul de producere. Mecanismele sunt variate, de la accidente sportive pana la accidente auto. Pozitia genunchiului si manevrele exagerate rezulta in leziuni ligamentare. O hiperextensie a genunchiului asociata cu miscare de varus-valgus rezulta in leziuni la nivelul ligamentelor colaterale. In cazul traumatismelor de mare intensitate leziunile ligamentare pot ajunge pana la luxatia genunchiului. Studii clinice au aratat ca hiperextensia exagerata a genunchiului duce la lezarea succesiva a LIA (Ligamentul Incrucisat Anterior), apoi a LIP (Ligamentul Incrucisat Posterior) si apoi a capsulei posterioare. Hiperextensia la peste 50o duce la lezarea arterei poplitee.
Semnele si simptomele asociate entorselor de genunchi pot varia de la durere la mobilizare pana la hemartroza, instabilitatea genunchiului sau blocarea articulatiei genunchiului.
Diagnosticul entorselor de genunchi consta in evaluarea clinica si paraclinica a ligamentelor genunchiului cat si a meniscurilor. Leziunile la nivelul ligamentelor incrucisate pot fi evidentiate prin evaluarea stabilitatii genunchiului in plan sagital, prin diferite manevre clinice: testul sertarului anterior si testul Lachman pentru LIA, testul sertarului posterior pentru LIP. Deasemeni testarea stabilitatii genunchiului in plan transvers (medio-lateral) poate evidentia leziuni la nivelul ligamentelor colaterale. Diagnosticul pozitiv este pus cu ajutorul rezonantei magnetice care poate face diferenta intre leziunile fibrilare si rupturile complete ale ligamentelor. Entorsele pot fi de 3 grade, in functie de severitatea leziunii la nivelul ligamentelor: gradul I – in care mai putin de 10% din fibrele ligamentului sunt rupte, gradul II – in care mai multe fibre sunt rupte dar ligamentul este inca intact, gradul III – o ruptura completa a ligamentului.
Tratamentul entorselor de genunchi este in functie de gravitatea leziunilor ligamentare si in functie de ligamentul afectat. Entorsele de gradul I si II pot fi tratate prin imobilizare in atela gipsata sau orteza de genunchi, gheata, repaus fizic pana la remiterea edemului local si apoi reluarea mobilitatii genunchiului prin sedinte de fiziokinetoterapie. In cazul entorselor de grad III, cu ruptura totala a ligamentelor printre care se numara si LIP, acesta este primul ligament ce este abordat. Reconstructia LIP ajuta la alinierea corecta tibiofemurala, in jurul careia se pot reface si celelalte ligamente daca este necesar. In cazul in care o ruptura LIP se asociaza cu leziuni la nivelul LIA, cel din urma este abordat dupa recuperarea mobilitatii complete a genunchiului in urma reconstructiei LIP. Leziunile la nivelul LIA pot fi tratate ortopedic, prin imobilizare in orteza de genunchi si tratament antiinflamator, urmate de fiziokinetoterapie pentru intarirea musculaturii picioarelor. La persoanele ce practica sport de performanta leziunile asociate cu ruptura LIA au indicatie chirurgicala pentru reconstructia ligamentului.
In ambele cazuri, reconstructia LIA sau LIP se efectueaza artroscopic recuperarea medicala fiind mai rapida decat in cazul abordurilor deschise.