Ce intelegem prin hipertensiune arteriala ?
Este cea mai raspandita dintre toate afectiunile cronice cunoscute si se caractezireaza prin cresterea exagerata a presiunii sangelui in patul arterial. Mai mult de jumatate din cardiopatii adulti sunt hipersensivi si proportia lor creste mereu. Mecanismul de producere a hipertensiuniia rteriale este foarte complex si inca incomplet lamurit, desi s-au realizat progrese insemnate in acest sens. Sangele circula prin artere cu anumite presiuni. Una dintre ele corespunde tensiuniia rteriale minime si reprezinta presiunea constanta pe care sangele o exercita asupra peretilor arteriali, egaland forta elastica a acestora. Cea de a doua forta, care corespunde tensiunii arteriale maxime, reprezinta presiunea suplimentara datorita contractiei muschiului cardiac care face ca sangele sa fie impins spre a circula in intregul arbore vascular.
In mod normal sangele circula prina rtere cu o presiune in jurul a 140 amm Hg maxima si 80 mm Hg minima. Persoanele varstince cu valori tensionale pana in 160/95 mm Hg nu sunt socotite ca hipertensive. Persoanele tinere, la care se inregistreaza aceste valori, trebuie sa ramana sub supraveghere medicala. In unele situatii neprielnice, tensiunea arteriala se mareste peste granitele normalului, devenind un pericol pentru sanatate. Valorile tensiunii ajung la niveluri mai mult sau mai putin ridicate, dupa natura si gradul bolii, interesand uneori numai una dintre cele doua presiuni arteriale fie maxima, fie minima alteori pe amandoua.
Dupa cauza se disting doua feluri de hipertensiune arteriala. O proportie de 10% din cazuri sunt hipertensiuni arteriale secundare datorate unor boli bine definite. De obicei, tensiunea revine la normal o data cu vindecarea bolii care a declansat-o. Problema cea mai dezabatuta o constituie hipertensiunea arteriala esentiala, intalnita la 90% din hipertensivi si care se datoreaza in buna parte ritmului vietii moderne, incordarii nervoase. O influenta hotaratoare o are si factorul alimentar, Cardioppatiile de origine arteriala cresc numeric in tarile unde ratia in substante grase, mai ales de origina animala este ridicata. In sfarsit, un rol important mai joaca obezitatea, consumul de sare in exces, fumatul si abuzul de bauturi alcoolice. Datele statistice arata ca si ereditatea contrinuie la aparitia hipertensiunii arteriale, mai ales daca ambii parinti sunt hipertensivi.
Simptomele hipertensiunii arteriale sunt extrem de variabile. In stadiul prehipertensiv, bolnavul se poate simti foarte bine. Alteori, el acuza unele manifestari discrete: usoara durere de cap, ameteli, oboseala, iritabilitate, insomnie. In orice faza a hipertensiunii arteriale, cresterea presiunii sanguine reprezinta simptomul cel mai caracteristic, insa viitorul bolnavului nu depinde de valoarea acestor cifre tensionale, ci mai ales de starea arterelor sale. Unii bolnavi suporta foarte bine valori tensionale de peste 250 mm Hg, fara nici o suparare, in schimb altii, cu maxime moderate, in jur de 180 – 190 mm Hg, fac accidente vasculare. Stim ca valorile normale ale tensiunii arteriale sunt in functie de varsta si intr-o oarecare masura in raport cu sexul, fiind in general mai mari la barbati. Valorile tensiunale mai mari, peste cele permise de varsta si sex, impun controlul sistematic al intregului organism, inclusiv al inimii si vaselor, pentru a se preciza cauza, cat si stadiul hipertensiunii.
In functie de gravitatea si rapiditatea instalarii modificarilor organice deosebim o forma de hipertensiune cu evolutie benigna si o forma cu evolutie maligna.
Hipertensiunea arteriala benigna
Hipertensiunea arteriala cu evolutie benigna se caracterizeaza prin cresteri lente si cu valori moderate ale tensiunii arteriale, fara complicatii asculare si functionale insemnate din partea altor organe, bolnavul fiind apt de o munca moderata, putand duce o viata aproape normala timp indelungat, bucurandu-se de rezutlatele dietei alimentare si ale medicatiei hipotensive.
Hipertensiunea arteriala maligna
Hipertensiunea arteriala cu evolutie maligna a devenit mult mai rara de cand se poate interveni eficace, cu medicatia moderna antihipertensiva si diuretica. In aceasta forma, fenomenele se agraveaza rapid. Bolnavul se poate plange de ameteli accentuate, dureri de cap intense si rebele la tratament, vajieli in urechi, insomnie, oboseala, palpitatii, intepaturi in dreptul inimii, tulburari de vedere sau amorteli in maini. Ciferele tensiunale marcheaza valori mari, itneresand in special minima, care trec de 120 mm Hg. Cateodata, fenomenele nervoase se intensifica: slabeste memoria, apar tulburari de vorbire, surditate, senzatie de deget mort si dereglari ale tubului digestiv.Concomitent cu fenomenele subiective se costata semne de suferinta din partea unor organe vitale: inima, creier, rinichi.
Pentru prognosticul bolii este foarte importanta diferentierea la timpul oportun a hipertensiunii arteriale esentiale de hipertensiunea arteriala secundara, care se datoreaza unor boili de rinichi, de inima, anumitor afectiuni endocrine, in special de natura tiroidiana, suprarenala sau hipfizara, unor efectiuni cerebrale, precum si sarcinilor complicate cu o boala de rinichi. Evolutia hipertensiuniia rteriale secundare, fiind legata de aceea a volii de baza, inseamna ca inlaturand cauza dispare si efectul. Controlul tensiunii arteriale se face la intervale de timp variabile, inf unctie de necesitatile apreciate de medic. Prin urmare nu este necesar, nefiind in folosul sanatatii noastre, sa ne prezentam la dispensar la fiecare 3 – 4 zile pentru a ni se lua tensiunea.
Important este sa se stabileasca starea arterelor inimii, creierului si rinichilor, care orienteaza in mod efectiv asupra evolutiei bolii si masurilor de tratament ce trebuie sa fie instituite. Or, cum aceasta modificare este functionala si structura arterelor nu se face prea repede, de la o zi la alta, nu este nici rational nici instructiv sa se repete prea des masurarea valorii tensionale.