Plantele in medicina orientala

In majoritatea tarilor asiatice, formele de medicina traditionala sunt practicate pe scara larga. Plantele joaca un rol crucial, insa sunt utilizate dupa principii adesea foarte diferite de cele occidentale. Aceste plante medicinale fac obiectul unor studii aprofundate, menite a ajuta la clarificarea rolului lor in diferite tratamente. Sunt cercetate si posibilitatile unor noi utiliari.

India este locul de bastina al medicinei ayurvedice, cel mai vechi sistem medical cunoscut de om. Este inca folosit si utilizeaza o abrodare bolistica, conform careia santatea este privita prin preajma intregului uman. Remediile din plante joca un rol central aici.

O mostenire care a supravietuit
Nascuta pe malurile Indusului, medicina ayurvedica este practicata de mai bine de 5 000 de ani si a fost mult influientata de filozofia hindusa. La inceput, cunostintele erau transmise oral de maestrii spirituali. Insa, prin seculul VIII iHr., acestea au fost sistematizate treptat in tratate medicale. S-a raspandit in intreag asie in paralel cu budismul, in secolele I si II d.Hr., si a influientat si alte traditii medicale mai ales in Tibet si China.

O abordarea holistica
In medicina ayurvedica, se considera ca sanatatea depinde de relatia arominioasa dintre cele trei forte fundamentale ale energiei, sau dosha, care guverneaza toate procesele vii. Ele sunt vata – principiul aerului sau al miscarii, pitta – principiul focului si al transformarii, si kapha – principiul apei, care asigura coeziunea si sustinerea. La nastere, toti oamenii primesc o combinatie personala de dohas, care le determina constitutia fizica de baza si susceptibilitatea la boli. Medician ayurvedica ia in considerarea atat temperamentul conferit de dosha, cat si starea emotionala curenta si stilul de viata al persoanei in cauza.

Plante care vindeca
Remediile ayurvedice au la baza aproape exclusiv plante, in jur de 1 250. Pacientilor li se ofera o mixtura personalizata de plante sub forma de infuzii, lotiuni, cataplasme sau casete. De exemplu cineva are temperament kapha – despre care se crede ca duce la exces ponderal si letargie – va fi tratat cu ghimbir si ardei iute. Tratamentul pitta necesita chiretta sau radacina de papadie, plante cu care nu trebuie tratat tipul vata, caruia i se potriveste  rozmarinul, prea fierbinte pentru indvidul pitta.

Totusi in Marea brianie s-au detectat urme de metale grele in unele medicamente ayuverdice. Unele plante au fost gresit identificate, iar siguranta unor produse indiene din plante a fost pusa la indoiala si cercetata stiintific.

In China si Japonia
In China si Japonia au fost practicate timp de mii de ani forme de medicina traditionala, multe dintre ele avand la baza utilizarea plantelor medicinale. Acum, ele isi au rlocul alaturi de medicina occidentala. Au fost reglementate programe oficiale de cercetare a plantelor, iar cooperarea specialistilor din ambele zone incepe sa dea rezultate.

Medicina  kampoh
Medicina chienza a fost introdusa in Japonia in secolele VI sau VII dHr., si practicata sub numele de kampoh, cea ce inseaman „metoda chinezeasca”. La sfarsitul secolului XIX, guvernul japonez a adoptat medicina occidentala si a renuntat la predarea metodei kampoh, dar ulterior, a intervenit o modificarea semificative a acestei politici. La Tokyo a fost infiintat un institut de cercetare pentru medicina traditionala, in multe universitati se predau cursuri de medicina a plantelor, iar kampoh face acum parte din materiile predate in toate scolile de medicina. Asigurarile medicale de sanatate japoneze platesc pentru prepararea din plante, iar medicii prescriu adesea remedii kampoh.

Alte traditii orientale
Unani Tibb este un sistem medical care isi are originile in Persia antica, fiind creat in anii 980 d.HR. S-a raspandit in lumea araba si in India, unde continua sa fie practicat. Medicina ayurvedica a avut la baza principiile Unani TIbb.

De la planta la medicamentul eficient

Daca vrem sa beneficiem de marea diversitate si de potentialul terapeutic al plantelor, avem multe informatii de acumulat si cercetat. mai sunt inca specii de descoperit, mai ales in padurile Africii ecuatoriale, in America de Sud i in sud=estul Asiei sau in insulele Pacificului. Localnicii din aceste zone mai au inca multe de dezvaluit despre utilizarile traditionale ale plantelor.

In toata lumea, experti din mai multe domenii s-au angajat in cautarea unor noi specii de plante. Exista echipe de etnobotanisti, fitochimisti, etonofaramacologi (Afiliati stiintelor care studiaza popoarele si plantele lor) si specialisti in plante. Peste 50 000 de plante sunt colectate zilnic, apoi analizate in laboratoarele de cercetare dotate cu tehnologie sofisticata. Unii oameni de stiinta sunt in spcial interesati de plante din anumite familii, conscute penutr substantele active pe care la contin. Se fac eforturi pentru colectarea plantelor din aceste familii pentru a se gasi si compara componentii lor activi. Altii – asa-numitii atnobotanisti – isi incep cautarile prin discutii cu vracii populatiilor indigene, care cunosc puterile plantelor. Ei selecteaza plante care par valoroase, le consemneaza numele in dialectu local, partile utilizabile si scopul in care sunt utilizate. Aceasta abordare are un succes deosebit in descoperirea unor noi medicamente deoarece aceste plante sunt deja folosite in medicina si este foarte probabil sa aiba constituienti chimici activi.

Oamenii de stiinta au inceput sa observe si plantele pe care le mananca animalele atunci cand sunt bolnave. Lebedele ranite la gat mananca adesea ramurele si frunze de salcie. Se stie ca aceasta planta contine substante analgezice din care se produce aspirina. Cand sunt infestati cu paduchi, bursucii sapa gropi sub soc, ale carui radacini contin compusi insecticizi. Cunoscuta sub numele de zoofarmacognozie, aceasta arie de cercetare furnizeaa mijloace pentru descoperirea unor noi compusi si a unor noi remedii din plante.

Un proces indelungat
Dupa ce monstele au fost identificate si adunate in numar suficient, chimistii obtin extracte din materialul brut pentru a izola compusii chimici puri ai plantelor. Aceste extracte sunt testate, mai intai pentru a detecta orice potentiala substanta toxica, apoi pentru a li se defini efectele biologice. Procesul de selectie este riguris. Se estimeaa ca, in acest stadiu se pastreaza doar una din 10 000 de mostre analizate. Apoi sunt initiate studii chimice, mai intai pe animale, apoi pe voluntari umani. Daca rezultatele sunt pozitive, poate incepe adevarata munca de preparare a medicamentelor. Componenta activa este stabiliata intr-o forma favorabila ingestiei, precum capsulele, tabletele sau solutiile lichide.

Pentru laboratorul farmaceutic, pasul final consta in solicitarea aprobarii din partea organelor guvernamentale competente pentru comercializarea medicamentului. Multe medicamente din plante sunt considerate suplimente nutritive si pot avea nevoie de acordul organismelor de control alimentar. In total, sunt necesari 12 – 15 ani sau mai mult de la gasirea plantei in padure pana la comercializarea produsului finit.

Bogatia din plante
Nu intamplator plantele joaca un rol important in cercetarea farmacologica moderna : substantele care ne intereseaza sunt acelea pe care planta insasi le foloseste pentur a supravietui. S-au gasit mai mult de 100 000 de asemenea substante speciale in lumea plantelor si, datorita structurilor lor chimice complexe si variate, ele constituie baza multor medicamente.
Folosite odinioara pentru scaderea febrei in medicina traditionala chineza, artemisiile, prelevante de la Artemesia annua, sunt acum printre cele mai rapide si mai eficiente medicamente antimalarice si nu au efecte adverse. Pervinca de Madagasar (brebenocul, Vinca) este cultivata in zilele noastre pe scara larga in Europa. Constituientii extrasi din ea au ajutat la creare unora dintre cele mai eficiente medicamente anticanceroase.

Lupta impotriva malariei
Chinina, princpiul activ din coaja copacului chinchona, care a fost izolata pentru prima data in anul 1820, are inac un rol important in cazurile grave de malarie. Insa cei mai puternici paraziti responsabili pentru aceasta boala au capatat rezistanta fata de antimalaricele sintetice, create dupa modelul chininei. Cautarea unor noi sunstante chimice este, prin urmare, o prioritate medicala majora, deoarece aproximativ 300 de milioane de persoane contacteaza malaria in fiecare an, iar 2 milioane mor din cauza aceste boli.

Lupta impotriva cancerului
Pervinica de Madagascar este recunoscuta pentru traarea diabetului in tara de origine, insa oamenii de stiinta au studiat-o si au observat o scadere a globulelor albe din sangele animalelor testate si au folosit planta pentru a trata leucemia, boala in care celulel albe se multiplica anormal. Din frunzele brebeconului au fost izolati doi alcloizi cu efecte puternice, vinblastina si vincristina. Apoi, o echipa franceza a creat derivati inalt activi din alti constituienti prezenti in cantitati mai mari in planta. Aceste medicamente cresc speranta de viata a pacientilor suferinzi de Hodgkin si de leucemie acuta.

Proprietatile anticancerigene ale extractului din coaja unei tise care creste in zona Pacificului au fost descoperite accidental la jumatatea anilor `60. Substanta activa, taxol, a fost izolata cativa ani mai tarziu. Studiile clinice s-au oprit totusi brusc, deoarece s-a constatat ca, pentru a se obtine suficient taxol pentru tratarea unui acient, este nevoie de sacrificarea a sase arbori centenari. Din fericire, s-a gasit o solutie : o echipa de specialisti francezi a izolat in acele tisei europene un compus care poate fi convertit chimic in produsi similari taxolului si chiar mai eficienti decat acesta. Ei sunt folositi acum cu succes in tratarea unor cancere ovariene si de san.

In rizomul matragunei americane se afla substante anticancerigene similare alcaloizilor gasiti in pervinca de Madagascar. O substanta extrasa din Campotheca acuminata, un copac care se gaseste in sudul Chinei sta la baza a doua medicamente sintetice, irinotecan, sintetizat in Japonia si topotecan, sintetizat in SUA. Ambele sunt utilizate in tratarea unor forme de cancer.

In ultimii ani, plantele au jucat un rol important in ralizarea unor progrese semnificative in toate domeniile medicinei. Asemenea procese necesita timp, dar acum in toata lumea este recunoscut faptul ca plantele constituie un potential imens pentru viitorul sanatatii omenirii.

Conservare Sucuri

Conservare sucuri

Cea mai indicata metoda de conservare sucuri din fructe proaspete, fara fierbere, este adaugarea de cca 65% zahar, pana se obtine un sirop supra saturat in zahar care se recunoaste dupa cristalele de zahar care raman la fundul sticlei dupa 2-3 zile de la dizolvarea cantitatii de zahar utilizate. In acest fel, se pot conserva pentru iarna sucul de visine, de coacaze, de afine, de zmeura etc.

Prin aceasta metoda, sucui transformat in sirop isi pastreaza in buna parte proprietatile de „suc natural”, precum si aroma. Nu ramane decat sa se dilueze cu apa sau cu apa carbogazoasa, la intrebuintare.Se va evita fierberea sucurilor sau adaugarea de conservanti.

Ca o regula generala, atat pentru omul sanatos, cat si pentru cel bolnav, micul dejun se va incepe cu un pahar de suc natural de fructe sau legume. Sub aspect energetic, un litru de must (suc proaspat de struguri) reprezinta echivalentul a peste 1/2 kg carne sau 12 oua, sau aproape 1,250 kg cartofi).

Citeste tot