Efectele infectiei cu HIV asupra sarcinii

Desi primele studii au sugerat ca femeile HIV-pozitive aveau  un risc mai mare de a prezenta o evolutie ulterioara a sarcinii  nefavorabila, in momentul actual datele care se acumuleaza  indica faptul ca infectia cu HIV singura nu exercita un efect  negativ semnificativ asupra evolutiei sarcinii, in special cand  infectia este in stadiul asimptomatic. Mai mult, o accelerare  a evolutiei bolii datorate HIV in timpul sarcinii este neobisnuita  si poate fi determinata de alti factori asociati cu problemele  diverse prezente la femeile cu cea mai mare probabilitate de  a fi infectate, cum ar fi consumul de droguri intravenoase si  accesul inadecvat la ingrijirea prenatala.

Infectia primara este in general asociata cu o explozie a  viremiei, cu sau fara un sindrom HIV acut, acesta din urma  aparand la aproximativ 50 pana la 70% din indivizi dupa  infectia initiala. Este neclar ce efect are aceasta explozie a  viremiei asupra sarcinii; totusi, datorita puternicei asocieri  intre nivelurile crescute ale viremiei si transmiterea infectiei  la fat, este foarte probabil ca aceasta prima infectie a mamei  pe parcursul sarcinii creste sansele de transmitere a HIV la fat.

TRANSMITEREA HIV LA FAT/COPIL

Rata transmiterii  HIV de la mama la fat/copil este in jur de 30%, cu o  marja de la 13% intr-un studiu european, pana la 45% in  Africa Centrala Ratele inalte ale transmiterii  au fost asociate cu stadiul simptomatic la mame cu niveluri  crescute ale viremiei plasmatice si cu un numar scazut de  limfocite T CD4+ materne. Desi infectarea fatului poate avea  loc pe toata perioada gestaAiei, se crede ca transmiterea are  loc mai frecvent in timpul perioadei perinatale. Cu toate acestea,  operatia cezariana nu este in mod curent recomandata, in  afara cazului cand exista alte motive obstetricale pentru a o  practica. Transmiterea postnatala de la mama la sugar a fost  documentata, iar colostrul si laptele de san au fost clar incriminate.  in tarile dezvoltate in care sunt disponibile alte forme  de alimentare pentru sugari, hranirea la san de catre mama  infectata este absolut contraindicata.

TRATAMENT

La femeile gravide infectate cu HIV, administrarea de  zidovudina mamei inaintea si pe parcursul nasterii si nou  nascutului timp de 6 luni scade riscul transmiterii HIV de  la mama la copil cu aproximativ 66%.

Infectiile bacteriene in timpul sarcinii

Infectiile de tract urinar sunt cele mai frecvente tipuri de infectii bacteriene în sarcina. Bacteriuria asimptomatica apare în pâna  la 7% din sarcini. Modificarile fiziologice din sarcina, cum  ar fi dilatarea, indusa hormonal, a tractului urinar, hidronefroza  si refluxul vezicoureteral predispun la bacteriurie asimptomatica,  iar la o treime din pacientele cu aceste stari apar pielonefrite,  de obicei în timpul ultimului trimestru. Cele mai multe cazuri  de pielonefrita se dezvolta în ultima perioada a sarcinii, fiind  precedate de bacteriuria asimptomatica în primul trimestru  de sarcina. Deoarece peste 75% dintre pielonefritele acute  asociate cu sarcina pot fi evitate prin tratarea bacteriuriei  asimptomatice, este recomandat screeningul pentru bacteriurie  la prima vizita prenatala. Escherichia coli este cel mai frecvent  microorganism izolat, iar tratamentul pentru bacteriuria asimptomatica,  ce consta din administrarea timp de 3 zile de ampicilina,  cefalexina, nitrofurantoin sau sulfizoxazol, este adecvat, desi  acest ultim drog nu trebuie folosit în timpul ultimei luni de  gestatie deoarece poate produce icter la copil. La femeile cu  bacteriurie asimptomatica, culturile din urina ar trebui obtinute  la intervale lunare pâna la sfârsitul sarcinii. Recidivele necesita  tratament.

Infectiile intrauterine apar în pâna la 4% din sarcini si  sunt asociate cu o morbiditate si o mortalitate crescute în  perioada prenatala. Infectia intraamniotica este cea mai frecventa  când infectia ascendenta urmeaza rupturii de membrane, dar  este întâlnita de asemenea si în prezenta membranelor intacte,  în special în travaliile înainte de termen. Infectia este de obicei  polimicrobiana, implicând atât E. coli anaerobi, micoplasme  genitale, Gardnerella vaginalis si streptococi de grup B.  Deoarece semnele clinice timpurii pot fi subtile, diagnosticul necesita un grad înalt de atentie. Indiciile clinice cuprind  febra, tahicardia materna sau fetala, uter sensibil, lichid amniotic  cu miros respingator si leucocitoza. În plus, diagnosticul se  bazeaza pe rezultatele frotiului din lichidul amniotic colorat  Gram, pe concentratia glucozei si activitatea esterazei leucocitare  a lichidului amniotic. Este indicata extragerea fatului. Tratamentul  antibiotic trebuie început preferabil în timpul travaliului  decât dupa aceea. Sunt indicate antibioticele cu spectru larg,  cum ar fi ampicilina si gentamicina.

Infectiile postpartum ramân cea mai frecventa cauza de  mortalitate materna în Statele Unite. Majoritatea deceselor  sunt datorate infectiilor endometriale postpartum complicate  de abcese pelviene, peritonite sau tromboflebite pelviene.  Rata endometritelor variaza de la 1 la 3% dupa nasterea pe cale vaginala si de la 6 la 18% dupa operatia cezariana.  Endometrita trebuie suspicionata atunci când o pacienta are  febra dupa 1-2 zile de la nastere. Ruptura membranelor si operatia cezariana ce urmeaza dupa debutul travaliului sunt  factori importanti de risc pentru endometrita postpartum. Putine  paciente manifesta toate semnele clasice, cum ar fi febra,  durerea abdominala, starea generala alterata si lohii purulente  sau cu miros respingator. Explorarea trebuie sa includa hemograma  completa, hemoculturi si culturi din tractul genital.  Endometrita postpartum este de obicei o infectie polimicrobiana.  Cele mai frecvente bacterii patogene responsabile de endometrita  postpartum sunt streptococii de grup B, amestecul de microorganisme  aerobe si anaerobe, E. coli si enterococii. Streptococii  de grup B sunt cei mai frecvent izolati din hemoculturile  pacientelor cu endometrita. Tratamentul depinde de microorganismul  cultivat, dar sunt de obicei folosite antibioticele cu  spectru larg sau combinatii cum ar fi ampicilina, un aminoglicozid  si clindamicina.

Streptococul de grup B a devenit o cauza  majora de bacteriemie postpartum, constituind 10 pâna la  20% din speciile izolate în hemoculturi de la femeile internate  în sectiile de obstetrica. Sursa acestor infectii este reprezentata  de streptococii de grup B ce colonizeaza tractul genital feminin.  Desi majoritatea acestor paciente au o evolutie necomplicata  în urma tratamentului antibiotic adecvat, ocazional se întâlnesc  complicatii cum ar fi abcese pelviene, soc septic si tromboflebite  septice. Majoritatea infectiilor severe cu streptococ de grup  B din sarcina sunt asociate cu o sursa identificabila, cum ar  fi endometrita sau o infectie de tract urinar. Streptococii de  grup B pot fi transmisi nou nascutului pe perioada perinatala.  Rata infectiulor severe cu streptococi de grup B la nou nascuti  este de 1,8 la 1000 de nou nascuti vii.

Listeria monocytogenes este o alta  bacterie patogena care determina o morbiditate specific legata  de sarcina. Infectia poate aparea în orice moment în timpul  sarcinii, dar este mai frecventa în timpul celui de-al treilea  trimestru. Frecvent, simptomele sunt sugestive pentru o infectie  de tract urinar, dar uroculturile sunt sterile. Diagnosticul se  pune pe baza unei hemoculturi pozitive. Severitatea clinica  a infectiei se poate întinde de la o febra moderata, pâna la o  boala severa. Aceasta infectie poate precipita travaliul si poate  avea ca rezultat nasterea prematura a unui copil mort sau  infectat. Tratamentul consta în ampicilina sau penicilina.

Neisseria gonorrhoeae poate fi transmisa  de la mama la copil in utero, în timpul nasterii sau în perioada  postpartum. Cea mai frecventa problema clinica cauzata de  aceasta transmitere este conjunctivita gonococica a nou-nascutului.  Instilarea conjunctivala a unei soluAii apoase 1% de  nitrat de argint este eficienta în prevenirea cecitatii cauzate  de aceasta infectie. Sifilisul congenital apare prin infectarea fatului in utero. Treponema pallidum  se transmite la fat cel mai frecvent în stadiile timpurii ale  sifilisului, în orice moment din timpul sarcinii. Infectarea  fatului înainte de luna a patra este rara. Sifilisul poate avea  efecte severe asupra produsului de conceptie, incluzând moartea  fatului, boli neonatale sau infectia latenta.

Alimentatia femeii in sarcina si alaptare

In cursul perioadei de sarcina si de alaptare se petrec modificari profunde in organismul matern (dezvoltarea glandelor mamare, dezvoltarea uterului, formarea placentei, intensificarea metabolismului si modificarea glandelor endocrine).

Conditiile de viata ale femeii influenteaza nasterea prematura. Datele consemnate de Garot in Franta arata ca femeile care nasc prematur, 30 % sunt din cauza alimentatiei insuficiente, 33% din cauza de oboseala si surmenaj, iar 28 % din cauza locuintei necorespunzatoare.

In trecut, la noi in tara, nu se acorda imoprtanta cuvenita factorilor sociali si repercursiunilor lor asupra evolutiei sarcinii. In ultimii ani s-a preconizat ca atat in mediul rural cat si urban sa fie luate in evidenta toate femeile insarcinate si sa se informeze asupra conditiilor lor de mediu si de trai ca si a cadrului psihoafectiv al femeii. Dintre factorii sociali de mare importanta este relatia dintre reproducere si alimentatie; exista argumente convingatoare ca ratia alimentara a femeii gravide trebuie sa fie completa. Ratia dezechilibrata ca si tulburarile de absortie si de asimilatie digestiva, are repercursiuni asupra evolutiei sarcinii.

Printr-un mod de alimentatie adecvat, organismul femeii este ajutat sa treaca peste aceasta perioada fara sa aiba de suferit atat ea cat si copilul. Nevoile energetice in prima perioada de sarcina sunt cu 5 – 10% crescute iar in a doua jumatate cu 15 – 20. In perioada lactatiei ele ajung la un plus de 30%. Necesitatile de proteine sunt de 100g/zi in prima parte a sarcinii si de 125 – 130 grame in partea a doua. In cursul alaptarii nevoia de proteine este de 130 grame/zi. O dieta saraca in proteine poate duce la complicatii (nastere prematura sau cu malformatii, anemii, eclamsie, edeme etc.). Asigurarea necesarului proteic se va face in primul rand prin consumarea alimentelor ce contin proteine animale cu valoare biologica ridicata (lapte, oua, carne, peste si branzeturi). Proteinele vegetale din leguminoase, trebuie evitate, ele producand balonari.

Nu se va face abuz de lipide intrucat ele suprasolicita ficatul. Ele vor fi asigurate mai ales de grasimi de provenienta vegetala si in cantitate de 90 – 100g/zi. Glucidele vor fi date cu prudenta in cantitate de 350 – 400g/zi pentru a nu duce la obezitate (mai ales in cursul alaptarii). In cursul sarcinii si alaptarii creste nevoia de calciu si de fosfor (,15 – 2 grame/zi). Nevoia de fier creste de la 15 mg/zi la 20 – 25 mg/zi.

Aportul de sodiu va trebui restrans mai ales in ultima perioada  sarcinii deoarece favorizeaza aparitia edemelor. Nevoia de vitamine este crescuta atat la femeia gravida cat si la cea care alapteaza. Astfel cresc necesitatile in vitamina B1, B2, B6, PP, K, A si D. Cresterea in greutate in timpul sarcinii nu trebuie sa depaseasca 10 kg. Controland cresterea in greutate a  femeilor insarcinate se previne macromosia si deci obezitatea hipertrofica cu riscul diabetului si se asigura posibilitatea revenirii la greutatea initiala, evitand cresterele in greutate, secundare nasterii.

O crestere insuficienta in greutate, de asemenea, atrage dupa sine riscul denutritiei calorico-azotate, a nasterii premature sau chiar a mortii fatului.

Alimentatia va fi suficienta cantitativ si calitativ, fara abuzuri, alcatuite din alimente proaspete si prezentate cat mai variat. In timpul sarcinii se recomanda mese in volum mic si cat mai dese. Se vor evita alimentele prea grase, condimentate, afumaturile, conservele, prea sarate, alcoolurile si cafeaua. Se vor evita de asemenea si sosurile prajite cu grasime incinsa.

La femeia care alapteaza se vor evita unele alimente care pot da gust laptelui sau care pot produce tulburari digestive la sugar (ceapa, usturoiul, cafeaua, alcoolul, etc). In cazul in care femeia gravida indeplineste o munca fizica ce o solicita mult, regimul alimentar va fi suplimentat caloric !

Pilulele Contraceptive

Pastilele pentru controlul sarcinii sau anticonceptionalele orale, reprezinta una dintre cele mai populare metode de prevenire a sarcinii. Aceste pilule „magice” au in compozitia lor doze de hormoni sintetici cum ar fi esterogenul sau proesterogenul, care sunt folosite pe cale orale pentru a preveni sarcininele de peste 70% din femei. Exista o parte din pilulele anticonceptionale care deregleaza nivelul de hormoni din organism in timpul ciclului menstrual, dar majoritatea pastreaza nivelul de hormoni in parametri optimi.

Pilulele contraceptive lucreaza in organismul femeii oprind ovulatia. Uneori aceste pilule ingroasa mucusul de deasupra cervixului nelasand sperma sa ajunga in uter. Exista o multitudine de pilule contraceptive vandute pe piata, ale caror compozitie difera de la marca la marca prin nivelul de hormoni sintetici progesteron si esterogeni. Citeste tot