Nagy Hunor – Drumul spre varf

Am concurat ultima data in 2008. De atunci asteptam sa concurez din nou, si in final in anul 2010 am avut toate conditiile sa incep pregatirea. Am hotarat ca anul 2010 va fi anul meu. Inca din februarie am inceput pregatirile pentru concursurile din toamna. Dupa regulamentul IFBB nu mai eram junior, dar in 2009 am auzit prima oara de federatiile NABBA, NAC, IBFA, WABBA unde junioratul este pana la 22,23 respectiv 24 de ani. Gandul ca mai am o sansa sa evin campion mondial la juniori m-a inspirat mai mult ca orice. Federatia WABBA (World Amateur BodyBuilding Asociation) mi s-a parut cea mai accesibila. Aceasta federatie are cea mai ridicata limita de varsta, ceea ce face ca nivelul sa fie superior altor mondiale de juniori.

Am facut o lista cu concursurile la care voiam sa concurez si locul pe care voiam sa-l obtin. In primele 4 luni am incercat sa acumulez cat mai multa masa de calitate. In aceasta perioada aveam 7 mese solide pe zi, plus 4 shakeuri proteice. Mancam 12 albusuri de oua pe zi, respectiv 1,2 kg de piept de pui. Am folosit suplimentele Whey Protein, Milk&Egg, GFX8, Dextroza, Cell FX, Glutamina, Creatian Monohidrat, Omega 3-6-9 si Vitamine. Ma antrenam de 6 ori pe saptamana, plus 3-4 antrenamente cardio. Prima tinta era concursul de impins din culcat, cupa Streza, unde am reusit sa obtin titlul de campion absolut cu o performanta de 59 de repetari cu 116 kg. Dupa care in iunie am inceput regimul de concurs. In iulie, cu 5 saptamani inainte am decis sa concurez la Cupa Buruiana (concurs de impins din culcat) absolut. Aceste concursuri sunt foarte motivante, interesante si pregatirea pentru un astfel de concurs se poate incadra perfect in antrenamentele pentru cresterea masei.

Pana in iunie am ajuns la 126 kg de la 119. In 12 saptamani am reusit sa slabesc la 106 kg. Primul concurs era ASN  Romanian Classic unde am luat locul 2. Eram mare, proportii bune, dar inca nu eram pregatit in ceea ce priveste conditia fizica. Am continuat pregatirile, dar din motive politice nu puteam sa concurez la Pro Nutrition Grand Prix. In octombrie am participat la 2 concursuri din Ungaria. Cupa BodySport era concursul de calificare  pentru campionatul mondial organizat de federatia WABBA, aici am luat locul 3, care era ultimul loc de calificare. Nu am reusit sa castig la juniori, iarasi nu eram destul de definit. Eram dezamagit, dupa atata munca nu la asta ma asteptam. Dar am continuat pregatirea si intr-o saptamana am dat jos 4 kg pana la SuperBody Grand Prix unde am luat locul 3 la seniori, la cel mai puternic concurs al ungariei.

Cu putin ajutor am reusit sa rezolv si sa concurez in lotul ungariei, fiind constient ca imi va spori sansele la titlu, deoarece in ultimii 3 ani au castigat mai mutle titluri de campion mondial. A fost o situatie mai favorabila si din punct de vedere financiar. Pana la mondiale am ajuns la 99 kg. Eram intr-o forma incredibila, forma vietii mele. In tot acest timp faceam 3 antrenamente pe zi, 2.5 h cardio plus 2 antrenamente cu greutati.

In noaptea de 3 decembrie, dupa un drum de 19 ore am ajuns cu lotul ungariei in Alzey, Germania, oras care a gazduit Campionatul Mondial WABBA 2010. Sambata erau semifinalele. Eram 8 concurenti intr-o singura categorie sub 24 d ani. Printre care Polyak Istvan, care m-a invins la Budapesta la concursul de calificare, si care cu o saptamana inainte a devenit campion mondial la federatia NAC. Campionul european de primavara a fost un adevarat baiat italian antrenat de Daniel Secareci. Eu stiam ca sambata se va decide totul si ca deja trebuie sa fiu in forma maxima (si asa a fost).

Dupa ce am prezentat o data pozitiiile obligatorii, arbitrii ne-au asezat, punandu-ma pe mine la mijloc, deja stiam ca am sanse la titlu. La ora 13 am terminat pentru sambata si am ajuns mai repede inapoi la hotel, cineva mi-a zis ca o sa castig, dar trebuie sa tin forma pana Duminica. A fost cea mai lunga zi din viata mea. Stiam ca voi castiga, dar trebuia sa astept sa se anunte asta si sa primesc cupa. Mi-a fost greu sa stau asa nemancat si fara sa beau apa, dar am rezistat. Mi s-a parut o vesnicie noapte dinainte de finale.

A doua zi nu mai eram in forma asa de buna, am tras ceva apa sub piele, si s-a anuntat ca se va puncta totul din nou, deci aveam emotii. Iarasi pozitiile obligatorii, dupa care programul liber. Am facut programul meu obisnuit, dupa care spectatorii m-au aplaudat in picioare. In final premierea, Daniel Secaeci este chemat pe scena sa faca premierea. De asta imi era frica : din 11 arbitri aproxiamtiv 5 sunt italieni. Se anunta locul 6, 5, 4, 3 si in final am ramas eu cu italianul. Aveam incredere in Dumnezeu si nu vroiam sa ma gandesc la alta varianta, doar la victorie. Nu stiam daca se va anunta locul 2, sau direct castigatorul. S-a anuntat numele italianului care a ridicat mana, dar fiind spus in germana, nu am inteles. Doar cand el a primit o cupa si castigatorul stiam ca primeste o statuie, am realizat ca eu am castigat, ca sunt CAMPION MONDIAL.

Nu mai tin minte ce s-a intamplat in clipele urmatoare, tot ce tin minte e ca stateam pe genunchi langa scena, cu statuia in mana si plangeam de bucurie. In fata mea erau o multime de oameni, care-mi faceau poze si se uitau uluiti la mine. EchipaUngariei, care a fost langa mine tipand si bucurandu-se cu doua minute inainte acum stateau socati, nimeni nu venea sa ma felicite. Ei atunci au realizat ce inseaman pentru mine acest titlu.

Au fost momente incredibile, le doresc tuturor, care fac sport sa traiasca o astfel de experienta macar o data in viata. O singura clipa…cand esti anuntat castigator merita tot: toate mesele cu peste, sau pui fiert fara gust, orele in sir de cardio facute pana la apuizare, toate noptile si diminetile la sala. Pentru asta m-am pregatit din februarie, pe atunci visam sa ajung in primii 3, si cu 4 saptamani inainte Dumnezeu mi-a dat un semn prin care mi-a aratat ca pot sa castig.

Celebrul Walt Disney a zis ca toate visele noastre pot deveni realitate, daca avem curajul de a le urma. Eu am avut. Sa aveti si voi. Pana atunci trageti tare..ne vedem la Pronutrition Grand Prix 2011.