Masuri care previn problemele dentare

Este un lucru stiut ca dintii trebuie spalati de doua ori pe zi, dimineata si seara. Din pacate, nu toata lumea pune in plicare recomandarea medicilor stomatologi, iar multi dintre cei care respecta aceasta recomandare nu folosesc o tehnica potrivita. Periajul maselor trebuie sa se face prin miscari de la radacina spre zona libera, atat pe partea aflata in contact cu obrajii, cat si pe cea interna.

Ata dentara, de doua ori pe zi

Un obicei de ingrijire esential, dar frevent omis este acela de a folosi ata dentara. Ea ajuta la eliminarea resturilor alimentare de dimensiuni foarte mici ramase in spatiile dintre dinti. SUb actiunea salivei, aceste resturi se descompun in substante ce afecteaza smaltul dintelui si gingia daca nu sunt indepartate. Ele pot fi vinovate de respiratia urat mirositoare si duc, in timp la depunerea de tartru si la aparitia cariilor si gingivitei.

Ata dentara cerata se utilizeaza dimineata si seara, inainte de periaj. Astfel 30 cm de fir se ifnsoara, la capete, pe degetele artatatoare sau mijlocii. Se ghideaza cu ajutorul degetelor mari, de jos in sus, prin miscari blande, pentru a se evita ranirea gingiei.

Vizita la stomatolog, la fiecare 6 luni

Pentru a depista din timp anumite probleme, cum ar fi cariile dentare,  depunerile de tartru, afectiunile gingiei, este nececsar un consult stomatologic de rutina o data la sae luni sau, cel putin, anual. Cu cat problemele dentare sunt descoperite si tratate meai de vreme cu atat durata tratamentului este mai scurta si costul lui este mai mic, iar vindecarea este mai usoara.


Problemele dentare au tratamente specifice

Persoanele cu probleme dentare de tipul dintilor sensibili, gingiilor sensibile sau parodontozei (retragerea gingiei si dezgolirea radacinii dintelui) trebuie sa urmeze cateva reguli speciale de ingrijire zilnica. De exemplu, cei cu sensibilitate dentara trebuie sa evite consumul de lichide reci, fierbinti sau acidulate, precum si de dulciuri concentrate. Ele isi pot aplica acasa geluri speciale desensibilizante, in mulaje numite gutiere, care se realizeaza doar in cabinetele stomatologice. De asemenea, trebuie sa foloseasca o pasta de dinti care contine, pe langa fluor, si nitrat de potasiu. Este bine de stiut ca pasta cu efect de albire a dintilor contine substante abrazive, ca bicarbonatul de sodiu, ce pot provoca leziuni la nivelul gingiei. De aceea, aceasta pasta nu e indicata persoanelor cu gingivita, afectiune in care gingiile sangereaza la periaj.


*** Detartajul previne cariile si infectiile

O metoda foarta importanta de prevenire a problemelor stomatologice este detartrajul, indicat o data pe an. Acesta se face numai in cabinetele stomatologice si presupune indepartarea tartrului de pe zona de contact ditnre dinte si gingie, fie manual, fie cu aparatul de detartraj cu ultrasunete. Dispozitivul curata tartrul cu ajutorul unor vibratii scurte si rapide, in combinatie cu jet de apa. In timp, tartrul ataca smaltul si paote duce la retragerea gingiei, la infectii (gingivita) si la sensibilitatea dentara.

Halitoza – Respiratia Urat Mirositoare

Respiratia urat mirositoare, cunoscuta medical sub numele de halitoza, este o problema neplacuta.  Va puteti da seama cu greu ca aveti asa ceva, iar prietenii sunt de obicei prea politicosi sa va atraga atentia.

Simptome halitoza:

  • miros neplacut al gurii.
  • poate fi insotit de un gust rau in gura.

Cauze halitoza:

Halitoza are mai multe cauze, printre care se numara gumatul, consumul de alimente puternic mirositoare (ceapa, usturoi) si stomacul lasat gol mult timp. Alte cauze sunt infectiile gingivale, resturile alimentare ramase intre dinti si infectiile tractului digestiv.

Tratamente naturiste pentru halitoza:

– anason – extract lichid, echivalentul a 0,5-1 grame de seminte uscate, de 3 ori pe zi. Se foloseste ca apa de gura inainte de ase inghiti.
– coriandru – infuzati 10-30 grame de seminte zdrobite intr-un litru de apa clocotita timp de 10 minute, apoi strecurati. Beti cate o cana inainte de fiecare masa.
– menta se infuzeaza o lingurita de frunze uscate in 150 ml de apa clocotita, apoi se strecoara. Se raceste lichidul si se foloseste ca apa de gura de 2-3 ori pe zi.

Pentru prevenirea infectiilor gingivale:
– echinacea – extract lichid, echivalentul a 1 grame de radacina uscata, de 3 ori pe zi in 15 ml de apa. Folositi lichidul ca apa de gura inainte de a-l inghiti. Se administreaza timp de o saptamana.
– musestel sau romanita – infuzati un pliculet de ceai intr-o cana cu apa clocotita timp de 5 – 10 minute. Raciti, clatiti gura, apoi inghititi.

Pentru curatarea tractului digestiv

anason chinezesc – puneti o lingurita de fructe uscate intr-o cana cu apa clocotita. Infuzati timp de 10 minute, strecurati si beti 2 cani pe zi, inainte de mese.
– cuisoare – adaugati 1-3 cuisoare la o cana cu apa clocotita si fierbeti timp de 10 minute. Strecurati si beti aceasta cantitate in fiecare zi.
– scortisoara – puneti 1 gram de scrotisoara intr-o cana cu apa clocotita. Infuzati timp de 10- minute, apoi stecurati. Beti 3 cani pe zi.

Alte masuri pentru halitoza:

  • mentineti o buna igiena orala prin perierea dintilor si folosirea atei dentare de 3 ori pe zi – incercati o pasta de dinti care sa contine arbore de ceai sau ulei de eucalipt.
  • folositi o apa de gura antibacteriana care sa contina arbore de ceai sau manuka.
  • mergeti cu regularitate la stomatolog.
  • renuntati la fumat si reduceti consumul de cafea, usturoi si alte alimente cu miros puternic.

Apelati la medic:

  • daca aveti de mult timp aceasta problema, mergeti la medic pentru a putea afla cauza exacta a acesteia.

Despre Cariile Dentare

O cavitate mica formata in smaltul protector al dintelui poate evolua rapid intr-o carie dentara. Daca nu este tratata, dintele incepe sa se strice si pot aparea dureri. Daca infectia se propaga la tesuturile dimprejur se poate forma un abces.

Simptome carii dentare

  • sensibilitate crescuta la cald si la rece a dintelui afectat.
  • durere la contactul cu substante dulci sau acide si ca raspuns la presiune.
  • durere pulsatila.

Apelati la medicul stomatolog
Mergeti la medicul stomatolog imediat ce apare o durere dentara, pentru a scadea riscul aparitiei unei carii.

De ce apar cariile dentare ?

Cariile dentare apar mai frecvent din cauza unei alimentatii bogate in zahar sau daca mancati alimente moi. Igiena dentara precara incaurajeaza dezvoltarea bacteriilor care produc cariile. Printre alti factori de risc se numara dieta saraca in minerale, starea precara de sanatate, stresul si menopauza.

Tratamente naturiste pentru cariile dentare
Pentru indepartarea bacteriilor care populeaza in mod obisnuit gura:
– galbenele – infuzati 5 grame de inflorescente uscate intr-o cana cu apa clocotita timp de 5 minute. Strecurati, raciti si folositi lichidul ca apa de gura sau ca gargara de 3 ori pe zi.
– cimbru – infuzati 2 grame de planta uscata la o cana cu apa clocotita timp de 5 minute, apoi strecurati. Raciti si folositi ca apa de gura de 2 – 3 ori pe zi.
– smirna ticnitura 1:5, o lingurita in apa. Folositi ca gargara de 3 ori pe zi.

Pentru durerile de dinti:
– cuisoare – mestecati cate un cuisor de 3-4 ori pe zi. Alternativ, masati cu o picatura de ulei esential dintele dureros de 2-3 ori pe zi timp de 3 zile.
– menta – o lingurita de frunze uscate se infuzeaza in 150 ml de apa clocotita timp de 5 minute, apoi lichidul se strecoara.Se raceste si se foloseste ca apa de gura de 2-3 ori pe zi.
– ardei iute – amestecati un varf de cutit de pulbere de ardei cu 25 ml de suc de lamaie, apoi adaugati apa fierbinte si miere dupa gust. Spalati gura cu acest lichid de 2 ori pe zi.
– levanda – puneti 2-3 grame de flori uscate intr-o cana cu apa clocotita. Infuzati timp de 5-10 minute. Raciti, stecurati si folositi ca apa de gura de 2-3 ori pe zi.

Cum putem preveni cariile dentare ?

  • mentineti o buna igiena orala prin spalarea dintilor si prin folosirea atei dentare de 3 ori pe zi – incercati o pasta de dinti care sa contina arbore de ceai sau ulei de eucalipt.
  • folositi o apa de gura antibacteriana cu arbore de ceai sau manuka.
  • mergeti regulat la stomatolog.
  • pastrati o dieta sanatoasa, evitand gustarile cu zahar si racoritoarele indulcite cu zahar.
  • nu lasati resturile unor alimente acide,  ca merele, in gura. Clatiti-va gura cu apa sau spalati-va pe dinti dupa ce mancati.
  • mestecati bine alimentele.
  • trebuie sa stiti ca o cantitate mica de fluor ajuta la protejarea dintilor, insa excesul de fluor poate favoriza aparitia cariilor. Cantitatea prezenta in pastele de dinti fluorate pare sa fie buna si eficienta; cu toate acestea, suplimentele cu fluor (cu exceptia formelor hemeopate) nu sunt recomandate.

…vezi si articolul despre afectiuni gingivale.

https://medicul.net/index.php/stomatologie/afectiuni-gingivale/

Afectiuni Gingivale

Persoanele care au suferit diverse boli, cele care practica o alimentatie nesanatoasa, ca si cele care nu pastreza o igiena orala riguroasa sunt predispuse la afectiuni gingivale, cum sunt gingivita si paradontoza. Termenul de „gingivita” desemneaza inflamatia gingiilor. Notiunea de „parodontoza” se refera la inflamatia tesuturilor peridentare, car inconjoara radacinile dintilor.

Simptome

  • gingiile sanatoase au o culoare rozalie, o consistenta ferma si margini bine conturate in jurul dintilor. In cazul gingivitei, gingiile se umfla, se inrosesc si devin poroase, sangerand cu usurinta la periaj sau la un simplu control stomatologic.
  • cu timpul gingiile atinse de gingivita se atrofiaza, ceea ce expune delicatul cement (stratul de sub smalt) care acopera radacinile dintilor la diverse traumatisme, cum ar fi cele produse de un periaj. Odata lezat acest cement, dentina sensibila de dedesubt este si ea expusa producand dureri, mai ales la frig.
  • daca inflamatia nu este stopata, la radacina dintilor se formeaza un buzunaras in care se pot acumula bacterii. Cu timpul, se poate ajunge la resorbtia tesutului osos local sau la cresterea mobilitatii dintilor.

Apelati la medic

  • daca simptomele persista mai mult de o saptamana, mergeti la medic. Afectiunea gingivala care nu cedeaza poate fi semnul unei alte boli mai severe.

Cauze
Gingivita este provocata adesea de igiena dentara precara, caz in care placa dentara se poate forma in voie in jurul dintelui. Placa bacteriana produce o varietate de toxine, iar raspunsul organismului la acestea este inflamatia, fie limitata la gingii sau raspandita si spre tesutul peridentar. Printe factorii de risc ai afectiunilor gingiale se numara si dentitia cu diferite deformari, dificil de curatat, fumatul, dereglarile hormonale, unele medicamente sau afectiuni precum diabetul, epilepsia, anemia si leucemia.

Masuri de preveniri ale gingivitei

  • curatati-va dintii si gingiile dupa fiecare masa.
  • folositi ata dentara sau periute speciale interdentare o data pe zi.
  • folositi o apa de gura antibacteriana care sa contina arbore de ceai sau manuka.
  • evitati fumatul, mai ales cel de pipa.
  • nu scrasniti din dinti.
  • mergeti regulat la stomatolog – cele mai multe gingivite se vindeca repede daca se indeparteaza placa dentara.

Prevenirea cariei dentare prin controlul dietei

Igiena alimentatiei este inclusa de OMS intre cele patru mijloace deprevenire a cariei dentare, alaturi de fluorizarea generala si locala, sigilarea santurilor si fosetelor si igiena buco-dentala. Educatia privind igiena alimentatiei are un rol important in mentinerea sanatatii orale.

Prin dieta se intelege totalitatea alimentelor solide si lichide ingerate care includ componentele nutritive. Acestea vin in contact cu dintii, cu parodontiul si cu placa bacteriana. Dintre constituentii dietei, intereseaza in mod deosebit hidratii de carbon cu rol deosebit in etiopatogenia cariei dentare. Initial, cercetarile dadeau o pondere mare actiunii postrezorbtive a hidratilor de carbon in perioada de formare a dintilor (SOGNAES, citat de OLTEAN si colab., 1996), dar majoritatea cercetarilor ulterioare a demonstrat punctul de vedere a lui MÜHLEMANN (1969), cum ca hidratii de carbon actioneaza in primul rand prerezorbtiv. Hidrocarbonatele cele mai frecvent intalnite in alimentatie sunt: polizaharidice (amidonul, dizaharidele, zaharoza, maltoza) monozaharidice (glucoza, fructoza, lactoza, galactoza).

Polizaharidele – Amidonul
Amidonul din grau, cartofi, porumb, orez – neprelucrat alimentar -este virtual neacidogen (FROSTELL -1972). Amidonul hidrolizat insa, ajuns in cavitatea bucala, in contact cu saliva, este descompus de catre amilaza salivara pana la maltaza, iar aceasta, la randul ei, este scindata sub actiunea maltazei salivare in doua molecule de glucoza, care ar putea fi folosita de microorganismele placii bacteriene la producerea de acizi. Studii longitudinale (RUGG-GUNN – 1987) demonstreaza ca o alimentatie bogata in amidon, dar fara zahar, este putin cariogena. O dovada a cariogenitatii reduse a amidonului, este oferita de studiul pacientilor cu intoleranta ereditara la fructoza. Acestia nu pot consuma zahar (care se scindeaza in glucoza si fructoza), dar consuma cantitati mai mari de produse din amidon, (care se descompun numai in glucoza) si prezinta carii foarte putine (HEWBURN-1990). Dar adaugarea zaharului creste capacitatea cariogena a alimentelor ce contin amidon, aderenta amidonului cumulandu-se cu cariogenitatea zaharului.

Dizaharidele – Zaharoza
Zaharoza (sucroza), cu denumirea curenta de zahar, este o dizaharida, care, prin hidroliza, se descompune in glucoza si fructoza. Zaharoza este cea mai des asociata cu caria dentara. Acest lucru s-a bazat pe rezultatele experimentelor pe animale, care au demonstrat,-in primul rand, ca un numar mare de carii au aparut la grupurile cu dieta bogata in zaharoza, comparativ cu alte zaharide si, in al doilea rand, ca doar zaharoza este capabila sa stimuleze productia mare de dextran in placa. MIHALER (1972) a demonstrat ca la sobolani hrana ce continea numai 1% zaharoza este cariogena, maximum de cariogenitate obtinandu-se la 5% zaharoza, dar combinatia de 2% zaharoza cu 50% amidon in hrana este chiar mai cariogena.

Studiile au demostrat ca, la aceeasi cantitate de hrana cariogena, se obtine o incidenta mult mai mare a cariilor, in raport cu cresterea frecventei administrarii (FIRESTONE). Experiente pe sobolani au aratat ca toate tipurile de di si monozaharide (zaharoza, glucoza, fructoza si lactoza) sunt cariogene, dar zaharoza este cea mai activa (GREMBY 1969, 1974). in prezenta zaharozei se obtin placi bacteriene mai groase, sub care pH-ul poate sa coboare mai mult si sa ramana coborat pentru o mai lunga perioada. in afara studiilor experimentale pe animale si a celor statistice privind rolul consumului de hidrocarbonate in aparitia cariei, au existat studii pe oameni in care s-au modificat regimurile alimentare, studii ce au verificat si completat rezultatele obtinute pe animale. Cel mai amplu studiu interventionist s-a realizat la VIPEHOLM pe handicapati psihici, intre anii 1945 si 1953, si a fost prezentat de GUSTAFFSON in 1954. Organizat de Ministerul Sanatatii din Suedia intr-un spital de bolnavi psihici, al caror regim putea fi strict controlat, a cuprins grupuri de studiu la care s-a administrat zahar in cantitati diferite, modalitati diferite (sirop, paine, ciocolata, caramele) si orare diferite (la mesele pricipale, intre mese). Examenele clinice au fost realizate in sistem dublu orb; s-au realizat fotografii cu film muscat, modele de studiu si fotografii pentru fiecare subiect, la fiecare examinare.

Concluziile studiului au fost:
· Consumul de zahar in timpul meselor principale este insotit de o crestere mica a incidentei cariei dentare;
· Consumul de zahar in timpul meselor principale, dar si in perioadadintre mese este insotit de o crestere marcata a incidentiei cariei dentare;
· Cresterea activitatii carioase se intrerupe odata cu retragerea zaharului din alimentatie;
· Rata aparitiei leziunilor carioase in conditii experimentale este o variabila individuala;
· Leziuni carioase apar si in cazul evitarii consumului de zahar.

Pentru ca testarile in vitro pe asa numitele „guri artificiale” („ORAFAX”) sunt criticate pentru diferentele de comportament dintre ele si cavitatea bucala reala s-au folosit tehnici de producere a leziunilor incipiente a suprafetelor de smalt la dinti inclusi in punti sau proteze provizorii. Folosind teste de microduritate (KOULORIDES – 1976), microradiografii (PEARCE – 1979) sau grad de permeabilitate la o solutie- cu iod, s-au testat modificarile aparute in smalt in urma interactiunii placii bacteriene cu diferite alimente.

Rezultatele acestor cercetari arata ca zaharul si produsele de zahar produc carii in functie de:
· momentul consumarii lor, si anume cariogenitatea este crescuta daca acestea sunt consumate intre mese;
· frecventa consumului;
· concentratia in zahar a produselor. Demineralizarea fiind proportionala cu cresterea concentratiei de zahar si frecventei prizelor.

Monozaharidele
SCHEININ si MOKINEN (1975) au demonstrat ca, la oameni, monozaharidele, in prezenta unor placi bacteriene suficient de groase, au un potential cariogen egal cu cel al zaharozei. FROSTEL (citat de OLTEAN si colab.) sustine ca lactoza si galactoza sunt semnificativ mai putin cariogene decat zaharidele.
Potentialul acidogen al hidrocarbonatelor este dependent de clearance-ul oral (timpul de stationare in cavitatea bucala).
Clearance-ul bucal al hidrocarbonatelor depinde de :
· consistenta si aderenta alimentului;
· secretia salivara provocata de aliment;
· retentivitatile dintilor si arcadelor dentare naturale sau artificiale;
· capacitatea de autocuratire.
Clearance-ul oral (BRAMSTED – 1967) diferita de la individ la individ. La acelasi individ depinde de forma de prezentare a produsului, anumite produse lipicioase vor stationa mai mult decat bauturile dulci. Arcadele indemne favorizeaza autocuratirea, in timp ce factorii retentivi bucali (carii, lucrari protetice) prelungesc timpul de clearance. Clearance-ul cel mai lung – de 40 de minute – il are guma de mestecat cu zahar; dulciurile (caramele, bomboane, ciocolata) au un timp de 15 – 20 minute si 5 minute timpul cel mai scurt, il au bauturile racoritoare, legumele si fructele proaspete.
Prelungirea timpului de clearance este favorizata de:
– secretie salivara scazuta;
– vascozitate crescuta a salivei;
– factori retentivi locali.
Scurtarea timpului de clearance este influentata decresterea rapida a cantitatii de saliva prin folosirea la sfarsitul mesei a unor alimente de consistenta crescuta sau puternic aromatizate (legume crude, fructe proaspete etc).

Indulcitorii si cariile dentare

Indulcitorii alternativi
Gustul dulce este unul dintre principalele gusturi de baza ale omului. Inca din prima copilarie se formeaza obisnuinta de a consuma alimente dulci. Datorita gustului dulce, placut, zaharul este principalul factor determinant al aparitiei cariei, el fiind consumat in cantitati considerabile.
Luand in consideratie ca efectele nocive ale consumului frecvent de zahar se regasesc si in producerea unor afectiuni generale ca diabet, obezitate, boli cardio -vasculare, acesta a fost substituit cu indulcitori alternativi.

Indulcitorii se clasifica in:
A. Indulcitori naturali:
· zaharidele;
· polioli;
· polipeptide.
B. Indulcitori artificiali.

A. Indulcitorii naturali:
· Zaharidele (indulcitori traditionali): zaharoza, glucoza, fructoza, lactoza, galactbza, sorboza;
· Polioli (alcooli dulci): sorbitol, manitol, xilitol, maltiol, lactitol;
· Polipeptide: thaumatin, monelin.

B. Indulcitori artificiali: zaharina, ciclamat, aspartam, acesulfam K, glucoza hidrogenata, isomalt, alitame, sucraloze, sweetner 2000.
Zaharidele reprezinta clasa indulcitorilor traditionali, iar poliolii, polipeptidele si indulcitorii artificiali reprezinta clasa indulcitorilor alternativi. indulcitorii alternativi se pot imparti in: indulcitori de volum si indulcitori de intensitate.
Indulcitorii de volum: sorbitol, manitol, sirop de glucoza hidrogenata, izomalt, xilitol, lactitol, maltitol.
Indulcitorii de intensitate: zaharina, acesulfam de K, aspartam, taumatin. indulcitorii de volum sunt aproximativ la fel de dulci ca si zaharoza, gram / gram; de asemenea, ei produc la fel de multe calorii ca si zaharoza. indulcitorii de intensitate produc foarte putina sau aproape de loc energie si, de multe ori, sunt la fel de dulci ca zaharoza.

Poliolii au o molecula asemanatoare cu a zaharidelor, dar la unul din atomii de carbon este atasata o grupare alcool. Sub raport caloric, poliolii sunt similari zaharidelor, dar gradul de indulcire este mai mic fata de zaharide. Nu modifica aspectul alimentelor dar nu se produce caramelizarea caracteristica produselor zaharoase.

Sorbitolul este considerat, in general lipsit de nocivitate, riscul la carie fiind mult mai mic decat la zaharoza. Este folosit ca indulcitor in gume de
mestecat, medicamente orale lichide si dentifrice si in alimentele pentru diabetici. Caldura negativa la dizolvare (senzatia racoroasa) este utilizata avantajos in bomboanele mentolate, care au un gust placut, racoritor. Sorbitolul este fermentat de catre microorganismele placii bacteriene, dar rata este foarte lenta fata de cea a glucozei si a zaharozei, to’ate experimentele demonstrand scaderea mica a pH-ului placii bacteriene. Rezultatele testelor clinice cu gume de mestecat continand sorbitol au
demonstrat ca acestea nu sunt cariogene.

Manitolul este un indulcitor fara zahar utilizat in dulciuri si gume de mestecat, in special ca pulbere presarata, paste de dinti, ape de gura, dar este mai putin utilizat decat sorbitolul datorita pretului ridicat. Experimentele au demonstrat aceleasi efecte ca ale sorbitolului in ceea ce priveste cariogenitatea: fermentare lenta de catre microorganismele placii bacteriene, scaderea foarte mica a pH-ului placii bacteriene.

Xilitolul are capacitate de indulcire egala cu a zaharozei. Prin faptul ca dizolvarea sa este insotita de absorbtie de caldura produce un gust dulce racoritor. Este folosit, in special, ca indulcitor al gumelor de mestecat. Costul este de zece ori mai mare decat al zaharului. Subiect al multor cercetari, Xiiitolul a demonstrat ca nu este cariogen. Studiile microbiologice au relevat faptul ca Xiiitolul nu este metabolizat de majoritatea microorganismelor din placa bacteriana. Unele specii microbiene pot insa degrada xiiitolul pana la faza de acizi, dar rata este foarte lenta si aceste microorganisme apar in placa bacteriana in numar nesemnificativ.

Studiul efectuat in Finlanda, la UniversitateTurku, pe o perioada de doi ani, pe loturi de subiecti adulti (studenti), care au consumat alimente ce continneau substante dulci: zaharoza, fructoza sau xilitol a demonstrat pentru lotul care a consumat alimente indulcite exclusiv cu xilitol, urmatoarele:
· nu au aparut carii noi (DMF – S zero comparativ cu 7,2 la zaharoza si 3,8la fructoza);
· leziunile precarioase initiale s-au remineralizat;
· capacitatea placii bacteriene de a produce acizi este redusa substantial;
· indicele de placa bacteriana a scazut in mod semnificativ;
· compozitia placii bacteriene s-a modificat in sensul reducerii numarului microorganismelor acidogene, inclusiv a Streptococului mutans;
· reducerea secretiei de amilaza salivara;
· nu s-au depistat modificari ale functiei hepatice;
· diareea osmotica caracteristica xilitolului a fost mai putin grava decat se prevazuse.
si alte studii, care s-au axat pe cercetarea efectelor unei diete in care zaharul a fost inlocuit doar partial cu xilitolul, au intarit concluzia ca xilitolul nu este cariogenic.


Polipeptidele

Thaumatinul este o polipeptida naturala extrasa dintr-o planta ce creste in vestul Africii si are un gust dulce intarziat, iar in final are gust de alcool. Se utilizeaza ca aditivi farmaceutici, in bauturi racoritoare combinate cu zaharina. Puterea de indulcire este de 2000 de ori mai mare decat cea a zaharozei. Nu este metabolizata de microorganismele placii bacteriene.

Experientele pe animalele de laborator demonstreaza ca poate induce remineralizarea leziunilor incipiente ale smaltului, chiar in conditiile unor diete cu amidon.

Indulcitori artificiali
Zaharina a fost descoperita pentru prima oara in 1879 si se utilizeaza ca aditiv alimentar de mai bine de 80 de ani. Este mult mai dulce decat zaharoza, datorita gradului mare de indulcire 500, dar prezinta un gust amar in concentratii de peste 0,1%. Nu este metabolizata de placa bacteriana. in combinatie cu ciclamatul se foloseste ca indulcitor la bauturile dietetice hipocalorice.

Aspartamul. Este o dipeptida cu grad de indulcire 180. Este unul dintre cei mai folositi indulcitori artificiali. Aspartamul are in compozitia sa acid aspartic si fenilalanina. Are o putere calorica de 4 calorii/gram. Este contraindicat bolnavilor care prezinta fenilcetonurie. Este folosit in bauturi dulci, inghetata, guma de mestecat sau indulcitor extemporaneu.

Acesulfam K a fost descoperit in 1967 de catre AG Hoechst din Germania, dar se foloseste ca indulcitor din anul 1988. Este comercializat sub
denumirea de Sunette, are grad de indulcire 200. Se foloseste ca indulcitor in industria farmaceutica, in pastele de dinti, bauturi si dulciuri. Acesulfam K este excretat rapid si total, fiind complet nemetabolizat.

Glucoza hidrogenata
Siropul de glucoza hidrogenata, comercializat de firma Roquette sub denumirea de Lycasin, este o solutie apoasa, care contine sub 0,3% zaharide libere. Comparativ cu zaharoza, siropul de glucoza hidrogenata produce o minima coborare a pH-ului placii bacteriene, dovedindu-se mult mai putin cariogen (RUGG -GUNN – 1988) si se foloseste la indulcirea alimentelor, a bauturilor si in siropurile medicinale. Are grad de indulcire de 0,75.

Izomaltul (Palatinit)
Izomaltul, avand denumirea comerciala palatinit, este un amestec echimolar de doi alcooli dizaharidici. Primul studiu asupra utilizarii potentiale a izomaltului ca un indulcitor non-cariogenic dateaza din anii 1970. O solutie de 10% palatinit nu produce modificarea pH-ului placii bacteriene (1MFELD – 1983). Este folosit la indulcirea bauturilor racoritoare.

Efectele adverse ale indulcitorilor alternativi
Xilitolul si Sorbitolul ar putea sa produca diaree osmotica fara mare importanta pentru adulti, dar se recomanda evitarea administrarii lor la copii. Ciclamatul si metabolitii zaharinei au fost asociati cu producerea de tumori vezicale, fapt ce a condus la interzicerea folosirii lor in SUA si in Europa de Vest.

Prevenirea cariilor dentare prin vaccinare

Dintre toate mijloacele de control al placii bacteriene specifica este doar utilizarea raspunsului imun a anticorpilor omologi componentelor microbiene cu efect cariogen demonstrat (Streptococul mutans). Aspectul cel mai important al vaccinarii anticarioase il constituie raportul risc / beneficiu in cazul unei boli care nu pune viata in pericol, asa cum este caria dentara. in astfel de cazuri, nu sunt tolerate reactiile adverse, iar aplicarea vaccinarii parenterale anticarie la om pune mari probleme de siguranta, deoarece exista o reala posibilitate de inducere a reactiilor autoimune cu acest tip de vaccin.

Imunizarea sistemica antistreptococica aplicata maimutelor de experienta a indus un raspuns imun predominat IgG, care se stie ca produce o reactie inflamatorie in tesuturi, cu cresterea consecutiva a permeabilitatii acestora pentru antigene. Un raspuns crescut IgG antistreptococi mutans in tesuturile gingivale ar putea pune in pericol bariera naturala reprezentata de gingie impotriva antigenelor placii bacteriene.

O alta problema particulara a vaccinurilor streptococice este legata de fenomenul de reactie antigenica incrucisata dintre proteinele streptococice si tesutul muscular cardiac, aparuta la animalele de laborator. Desi maimutele vaccinate impotriva cariei nu au prezentat leziuni cardiace, exista temerea ca vaccinul ar putea determina leziuni cardiace la om. Din rezultatele cercetarilor actuale reiese ca, cel putin in prezent, imunizarea sistemica anticarioasa nu este posibila.

In ceea ce priveste calea de imunizare, alta decat cea parenterala, cercetarile pe animale au dovedit ca imunizarea pe cale orala induce un raspuns IgA exclusiv in secretiile bucale, fapt ce elimina posibilitatea aparitiei reactiilor autoimune si aparitia inflamatiei in tesuturi, deoarece anticorpii IgA nu induc inflamatia. Cercetari actuale pe rozatoare demonstreaza ca un interes deosebit il constituie imunizarea pe cale intranazala, mult mai eficienta decat calea orala, cu inducerea raspunsurilor s – IgA.