Dintre toate mijloacele de control al placii bacteriene specifica este doar utilizarea raspunsului imun a anticorpilor omologi componentelor microbiene cu efect cariogen demonstrat (Streptococul mutans). Aspectul cel mai important al vaccinarii anticarioase il constituie raportul risc / beneficiu in cazul unei boli care nu pune viata in pericol, asa cum este caria dentara. in astfel de cazuri, nu sunt tolerate reactiile adverse, iar aplicarea vaccinarii parenterale anticarie la om pune mari probleme de siguranta, deoarece exista o reala posibilitate de inducere a reactiilor autoimune cu acest tip de vaccin.
Imunizarea sistemica antistreptococica aplicata maimutelor de experienta a indus un raspuns imun predominat IgG, care se stie ca produce o reactie inflamatorie in tesuturi, cu cresterea consecutiva a permeabilitatii acestora pentru antigene. Un raspuns crescut IgG antistreptococi mutans in tesuturile gingivale ar putea pune in pericol bariera naturala reprezentata de gingie impotriva antigenelor placii bacteriene.
O alta problema particulara a vaccinurilor streptococice este legata de fenomenul de reactie antigenica incrucisata dintre proteinele streptococice si tesutul muscular cardiac, aparuta la animalele de laborator. Desi maimutele vaccinate impotriva cariei nu au prezentat leziuni cardiace, exista temerea ca vaccinul ar putea determina leziuni cardiace la om. Din rezultatele cercetarilor actuale reiese ca, cel putin in prezent, imunizarea sistemica anticarioasa nu este posibila.
In ceea ce priveste calea de imunizare, alta decat cea parenterala, cercetarile pe animale au dovedit ca imunizarea pe cale orala induce un raspuns IgA exclusiv in secretiile bucale, fapt ce elimina posibilitatea aparitiei reactiilor autoimune si aparitia inflamatiei in tesuturi, deoarece anticorpii IgA nu induc inflamatia. Cercetari actuale pe rozatoare demonstreaza ca un interes deosebit il constituie imunizarea pe cale intranazala, mult mai eficienta decat calea orala, cu inducerea raspunsurilor s – IgA.