Potrivit investigatiilor efectuate in 1966, in 12 universitati vest-germane, Giese H. si Schmidt G. relateaza cu privire la studentii care au practicat masturbatia urmatoarele :
Varsta inceperii Baieti Fete
16 ani si mai mici 74% 30%
18 ani 84% 34%
20 ani 87% 40%
toate varstele
inaintea anchetei 90% 49%
( Giese H., Schmidt G. – Studenten sexualitat. Verhalten und Einstellung. Eine Umfrage an 12 Westdeutsche Universitat Rohwohet Verlag, Hamburg, 1968 ). Citeste tot
Etichetă: dependenta de masturbare
Profilaxia masturbarii
Profilaxia masturbatiei este o problema importanta din punctele de vedere igienic, medical si social. Superficialitatea si lipsa de rigurozitate stiintifica cu care a fost privita aceasta problema au facut ca sa se raspandeasca in masa atat exagerari ale consecintelor onaniei cat si subaprecieri ale acestei practici. Exagerarea consecintelor a dus la inspaimantarea atat a celor care o practica, cat si a parintilor, care, pentru a combate masturbatia, au incercat sa utilizeze metode brutale si aspre, bineinteles, fara nici un rezultat. Citeste tot
Masturbarea la copii
Copiii care se masturbeaza au tendinta sa practice obiceiul in mod excesiv, aproape automat, fara control. Din aceasta cauza ei ajung usor la surmenaj, le scad vointa si capacitatea de munca fizica si intelectuala, memoria lor devine greoaie, apetitul diminua si slabesc in greutate.
Daca ne indoim ca semnele de mai sus tin de masturbatie si in cazul cand anamneza nu ne poate preciza practicarea obiceiului, atunci se recomanda supravegherea copilului in timp. Ulterior, daca prin examinarea organelor lui genitale constatam ca acestea sunt congestionate si iritate, iar penisul usor decalotabil si uneori in semierectie, atunci se suspecteaza masturbatia. Citeste tot
Masturbarea la adulti
In cazul adultilor, principala cauza care duce la masturbare este lipsa unei activitati sexuale normale din diverse motive, care depind de situatie. Astfel, viata dusa in locuri lipsite de contactul cu sexul opus favorizeaza aparitia masturbatiei (este cunoscut procentul mai mare de onanisti in internate, cazarmi, spitale, sanatorii, inchisori sau printre echipajele vaselor maritime).
Obiceiul onaniei devine, de multe ori, un reflex conditionat si chiar daca persoana respectiva incearca raporturi sexuale normale, acestea deseori sunt insotite de hiperemotivitate si de teama nereusitei. Uneori, frica masturbantului ca nu va putea incepe o viata sexuala normala il face sa persiste in obiceiul sau isi sa se izoleze de sexul feminin. Citeste tot
Masturbarea
Obtinerea senzatiilor sexuale prin stimularea organelor genitale fara intermediul unei partenere (partener) este etichetata ca autoerotism (masturbare, onanism, ipsatiune).
Medicina si masturbarea
Medicina moderna prefera folosirea termenului de autoerotism, in locul celorlalte. Numele de masturbare vine de la cuvintele latinesti manus si stupratio. Termenul de ipsatiune vine de la ipse = tu insuti, termen introdus de Kurkiewicz.
Indiferent de termenul cu care etichetam acest obicei, el consta in obtinerea de senzatii sexuale (erectii, ejaculare, orgasm), prin mijloace proprii, altele decat cele naturale. in general, ori de cate ori sunt folosite formele de autoexcatatie, prin extinderea termenului, se poate vorbi si de o masturbare psihica, atunci cind excatatia si placerea sexuala sunt produse numai prin ginduri si amintiri in afara actului sexual sau in afara unor excatatii manuale. Citeste tot