Etichetă: dureri cervicale

Durerile cervicale si dorsolombare

Sediul durerii este lânga portiunea vertebrala afectata. Durerea  locala care nu variaza cu schimbarea de pozitie sugereaza o  tumora sau o infectie la nivelul coloanei vertebrale.  Durerea iradiata la coloana poate lua nastere din viscerele  abdominale sau pelviene. Este descrisa de obicei ca durere  abdominala sau pelvina, precum si ca durere vertebrala si  deseori nu este influenAata de pozitia coloanei. Acest tip de  durere poate fi descris uneori doar ca durere lombara.

Durerea de origine vertebrala poate iradia în fese sau coapse.  Afectiunile coloanei lombare superioare pot declansa durerea  ce iradiaza în regiunea lombara, în regiunea inghinala sau  în partea anterioara a coapselor. Bolile ce afecteaza coloana  lombara inferioara pot declansa durerea ce iradiaza în fese, în coapse posterior sau, rareori, în gambe sau în picioare.  Injectiile cu substante de contrast în structurile sensibile la  durere ale coloanei (discografia) pot produce dureri în membrele  inferioare, ce nu au distributie metamerica. Patogia exacta a  acestor dureri „sclerotomale“ e neclara.

Durerea lombara radiculara clasica e de obicei ascutita si iradiaza de la coloana în membrul inferior, pe teritoriul  unei radacini nervoase. Tusea,  stranutul sau contractia voluntara  a musculaturii abdominale  (ridicatul greutatilor sau  efortul de defecatie) produc  frecvent durere iradiata. Pacientul  observa accentuarea  durerii în pozitii care întind  nervii si radacinile nervoase.  Pozitia sezânda întinde nervul  sciatic (radacinile L5 si S1),  deoarece nervul trece posterior  de sold. Nervul femural  (radacinile L2, L3 si L4) trece  anterior de sold si nu este  întins în poziAia sezând.  Numai descrierea izolata a  durerii nu poate diferenAia clar o durere de origine vertebrala  de o radiculopatie.  Durerea asociata cu spasm  muscular, desi de origine neclara,  este frecvent asociata  cu multe afectiuni ale coloanei.  Spasmele sunt însotite  de posturi anormale, contractura  muschilor paravertebrali  si durere surda.

Durerea lombara de repaus sau nelegata de postura poate ridica suspiciunea de  tumora vertebrala subiacenta,  fractura, infectie sau durere  iradiata din structuri viscerale. Durerea în membrul inferior  provocata de mers sau ortostatism  si ameliorata în pozitia  sezânda sau clinostatism este  sugestiva pentru stenoza vertebrala.

Traumatismele lombare si cervicale

Traumatismele constituie o cauza importanta de durere acuta  lombara sau cervicala. Acesti pacienti necesita o evaluare  initiala atenta. Un pacient care acuza durere de spate sau de  gat si nu isi poate misca picioarele poate avea fractura de coloana. in leziunile acute ce pot implica fracturi sau dislocari  de segmente vertebrale, medicul examinator trebuie sa fie  atent sa evite alte leziuni ale maduvei spinarii sau radacinilor  nervoase. Gatul sau spatele (depinde de localizarea traumatismului) trebuie imobilizate pana la radiografia efectuata,  pentru a exclude prezenta unei fracturi sau unei dislocari.

Intinderile si luxatiile
Termenii de intindere si luxatie  lombosacrata sunt utilizati mult de medici si pacienti si nu  descriu clar o leziune anatomica specifica. Termenii de intindere,  luxatie sau spasm muscular lombar indus mecanic sunt folositi  pentru leziuni minore, autolimitate, asociate cu ridicarea de  obiecte grele, o cadere sau decelerarea brusca ce apare in  accidentele auto. Pacientii cu durere lombara deseori iau pozitii  neobisnuite din cauza spasmului muscular paravertebral. Durerea  este de obicei localizata in partea inferioara a spatelui si nu  exista iradiere spre fese sau membrele inferioare.

Fracturile vertebrale
Cele mai multe fracturi traumatice  ale corpilor vertebrali lombari sunt rezultatul compresiei sauflexiei si constau din despicare sau compresia anterioara. in  traumatismele mai severe, pacientul poate avea o fractura  cu dislocare sau cominutiva, implicand nu numai corpul  vertebral, ci si elementele posterioare. Fracturile vertebrale  sunt cauzate de caderea de la inaltime (e frecventa fractura  portiunii interarticulare a vertebrei L5), de decelerarea brusca  in accidentele de masina sau de traumatismul direct. Alterarile  neurologice sunt frecvent asociate cu aceste traumatisme,  iar tratamentul precoce asigura o evolutie mai buna. Cand fracturile sunt produse de traume minore sau in absenta  traumelor, se presupune ca osul este afectat de un proces  patologic. Cauza este de obicei osteoporoza de climacteriu  (tipul 1) sau de senescenta (tipul 2) dar  corpurile vertebrale pot fi afectate si de boli sistemice, cum  ar fi osteomalacia, hiperparatiroidismul, hipertiroidismul,  mielomul multiplu, metastazele carcinomatoase sau tratamentul  cu glucocorticoizi. Contextul clinic (traumatism, varsta pacientului,  consumul de steroizi), elementele examenului fizic (deficit  neurologic, spasm muscular paravertebral) si aspectul radiologic  al coloanei vor stabili diagnosticul.

Fracturile apofizelor transverse sunt asociate cu leziuni  severe ale musculaturii paravertebrale – in principal psoasul.  Hemoragia retroperitoneala asociata poate conduce la scaderea  hematocritului si soc hipovolemic. Asemenea leziuni pot produce  sensibilitate profunda la locul lezarii si limitarea tuturor  miscarilor lombare. TC si RMN stabilesc diagnosticul.

Discopatia lombara
Aceasta maladie e o cauza frecventa  de durere cronica sau recurenta lombara sau de membru  inferior. Boala discala apare mai frecvent la nivelurile L4 – L5 si L5 – S1, dar si nivelurile superioare pot fi implicate  uneori. Cauza bolii discale este adesea necunoscuta. Degenerarea  nucleului pulpos si a inelului fibros, ce se accentueaza odata  cu varsta, pot fi asimptomatice sau dureroase. Stranutul, tusea  sau o miscare fara importanta pot determina prolapsul nucleului  pulpos si impingerea inelului fibros slabit si friabil posterior. in discopatia severa, nucleul poate trece prin inel (herniere)  sau poate fi eliminat si ajunge ca fragment liber in canalul  vertebral.

Simptomele unui disc intervertebral rupt sunt durerea,  pozitia anormala si limitarea miscarilor coloanei (in special  flexia) sau durere radiculara. Aspectul durerii radiculare  poate sugera implicarea uneia sau mai multor radacini. O  tulburare de sensibilitate cu localizare pe un dermatom  (parestezie, hiper- sau hiposensibilitate) sau reducerea sau  pierderea asimetrica a reflexelor tendinoase profunde sunt  mai sugestive pentru o leziune radiculara specifica decat  aspectul durerii. Anomaliile motorii (slabiciune musculara  focala sau fasciculatii, atrofie musculara) apar mai puAin  frecvent, dar aparitia unui patern miotomal de afectare poate  sugera implicarea specifica a unei radacini nervoase. Discopatia  lombara este de obicei unilaterala , dar implicarea  bilaterala poate fi intalnita in hernii de disc centrale mari,  ce comprima cateva radacini nervoase la acelasi nivel.

Diagnosticul e cert cand sunt prezente toate semnele si  simptomele ce indica suferinta discala cu radiculopatii. Cand  este prezent un singur simptom (in mod special durerea lombara), diagnosticul specific poate fi dificil. Investigarea prin RMN a coloanei vertebrale furnizeaza imagini excelente intravertebrale si ale anatomiei tesuturilor moi adiacente si sunt mult mai adecvate pentru un diagnostic specific sau pentru „cartografierea“ radacinilor nervoase in vederea tratamentului chirurgical decat radiografiile sau mielografiile. Unele recesusuri laterale sau leziuni ale gaurilor osoase intervertebrale pot fi vizualizate cu suficienta claritate in studii mielografice TC.