Traumatismele lombare si cervicale

Traumatismele constituie o cauza importanta de durere acuta  lombara sau cervicala. Acesti pacienti necesita o evaluare  initiala atenta. Un pacient care acuza durere de spate sau de  gat si nu isi poate misca picioarele poate avea fractura de coloana. in leziunile acute ce pot implica fracturi sau dislocari  de segmente vertebrale, medicul examinator trebuie sa fie  atent sa evite alte leziuni ale maduvei spinarii sau radacinilor  nervoase. Gatul sau spatele (depinde de localizarea traumatismului) trebuie imobilizate pana la radiografia efectuata,  pentru a exclude prezenta unei fracturi sau unei dislocari.

Intinderile si luxatiile

Termenii de intindere si luxatie  lombosacrata sunt utilizati mult de medici si pacienti si nu  descriu clar o leziune anatomica specifica. Termenii de intindere,  luxatie sau spasm muscular lombar indus mecanic sunt folositi  pentru leziuni minore, autolimitate, asociate cu ridicarea de  obiecte grele, o cadere sau decelerarea brusca ce apare in  accidentele auto. Pacientii cu durere lombara deseori iau pozitii  neobisnuite din cauza spasmului muscular paravertebral. Durerea  este de obicei localizata in partea inferioara a spatelui si nu  exista iradiere spre fese sau membrele inferioare.

Fracturile vertebrale
Cele mai multe fracturi traumatice  ale corpilor vertebrali lombari sunt rezultatul compresiei sauflexiei si constau din despicare sau compresia anterioara. in  traumatismele mai severe, pacientul poate avea o fractura  cu dislocare sau cominutiva, implicand nu numai corpul  vertebral, ci si elementele posterioare. Fracturile vertebrale  sunt cauzate de caderea de la inaltime (e frecventa fractura  portiunii interarticulare a vertebrei L5), de decelerarea brusca  in accidentele de masina sau de traumatismul direct. Alterarile  neurologice sunt frecvent asociate cu aceste traumatisme,  iar tratamentul precoce asigura o evolutie mai buna. Cand fracturile sunt produse de traume minore sau in absenta  traumelor, se presupune ca osul este afectat de un proces  patologic. Cauza este de obicei osteoporoza de climacteriu  (tipul 1) sau de senescenta (tipul 2) dar  corpurile vertebrale pot fi afectate si de boli sistemice, cum  ar fi osteomalacia, hiperparatiroidismul, hipertiroidismul,  mielomul multiplu, metastazele carcinomatoase sau tratamentul  cu glucocorticoizi. Contextul clinic (traumatism, varsta pacientului,  consumul de steroizi), elementele examenului fizic (deficit  neurologic, spasm muscular paravertebral) si aspectul radiologic  al coloanei vor stabili diagnosticul.

Fracturile apofizelor transverse sunt asociate cu leziuni  severe ale musculaturii paravertebrale – in principal psoasul.  Hemoragia retroperitoneala asociata poate conduce la scaderea  hematocritului si soc hipovolemic. Asemenea leziuni pot produce  sensibilitate profunda la locul lezarii si limitarea tuturor  miscarilor lombare. TC si RMN stabilesc diagnosticul.

Discopatia lombara
Aceasta maladie e o cauza frecventa  de durere cronica sau recurenta lombara sau de membru  inferior. Boala discala apare mai frecvent la nivelurile L4 – L5 si L5 – S1, dar si nivelurile superioare pot fi implicate  uneori. Cauza bolii discale este adesea necunoscuta. Degenerarea  nucleului pulpos si a inelului fibros, ce se accentueaza odata  cu varsta, pot fi asimptomatice sau dureroase. Stranutul, tusea  sau o miscare fara importanta pot determina prolapsul nucleului  pulpos si impingerea inelului fibros slabit si friabil posterior. in discopatia severa, nucleul poate trece prin inel (herniere)  sau poate fi eliminat si ajunge ca fragment liber in canalul  vertebral.

Simptomele unui disc intervertebral rupt sunt durerea,  pozitia anormala si limitarea miscarilor coloanei (in special  flexia) sau durere radiculara. Aspectul durerii radiculare  poate sugera implicarea uneia sau mai multor radacini. O  tulburare de sensibilitate cu localizare pe un dermatom  (parestezie, hiper- sau hiposensibilitate) sau reducerea sau  pierderea asimetrica a reflexelor tendinoase profunde sunt  mai sugestive pentru o leziune radiculara specifica decat  aspectul durerii. Anomaliile motorii (slabiciune musculara  focala sau fasciculatii, atrofie musculara) apar mai puAin  frecvent, dar aparitia unui patern miotomal de afectare poate  sugera implicarea specifica a unei radacini nervoase. Discopatia  lombara este de obicei unilaterala , dar implicarea  bilaterala poate fi intalnita in hernii de disc centrale mari,  ce comprima cateva radacini nervoase la acelasi nivel.

Diagnosticul e cert cand sunt prezente toate semnele si  simptomele ce indica suferinta discala cu radiculopatii. Cand  este prezent un singur simptom (in mod special durerea lombara), diagnosticul specific poate fi dificil. Investigarea prin RMN a coloanei vertebrale furnizeaza imagini excelente intravertebrale si ale anatomiei tesuturilor moi adiacente si sunt mult mai adecvate pentru un diagnostic specific sau pentru „cartografierea“ radacinilor nervoase in vederea tratamentului chirurgical decat radiografiile sau mielografiile. Unele recesusuri laterale sau leziuni ale gaurilor osoase intervertebrale pot fi vizualizate cu suficienta claritate in studii mielografice TC.