Acestea determina o îngrijorare majora în timpul sarcinii datorita consecintelor asupra fatului. Deoarece se poate produce transmiterea transplacentara, infectiile materne cu virusul citomegalic (CMV), rubeolic, varicelo-zosterian si herpex simplex au cel mai mare potential teratogen, în special în timpul primului trimestru. Infectia perinatala poate fi rezultatul transmiterii virusului la copil în timpul trecerii printr-un col uterin infectat.
Infectia cu CMV este cea mai frecventa cauza a infectiilor virale congenitale. Virusul este ubicuitar; 35 pana la 100% din populatia adulta are semne ale unei infectii anterioare, cu cea mai mare prevalenta în randul grupurilor cu nivel socioeconomic mai scazut. CMV este de obicei contractat pe calea oral-respiratorie, prin contact sexual sau prin transfuzie sanguina. Infectarea cu CMV realizeaza o infectie latenta pe toata perioada vietii gazdei, care poate fi reactivata mai tarziu prin imunosupresie. Rata infectiilor colului uterin cu CMV creste în stadiile tarzii ale sarcinii. Desi în timpul sarcinii CMV poate fi activat fara semne clinice de boala la mama, numarul mare de CMV din col sugereaza ca nou-nascutul se afla la risc în timpul nasterii. Aproximativ 1 pana la 2% din toti nou-nascuAii din Statele Unite sunt infectati cu CMV in utero, dar marea majoritate dintre acestia sunt normali. Infectiile congenitale clinic manifeste sunt cele mai frecvente la primul copil din mame cu infectie primara în timpul sarcinii. Boala CMV apare la copiii ale caror mame nu sunt imunizate. Boala incluziilor citomegalice este caracterizata prin icter, hepatosplenomegalie, un rash petesial si o afectare multisistemica si multiorganica. Alte manifestari se întind de la sechele neurologice subtile la microcefalie severa.
Rubeola poate avea urmari severe asupra fatului, inclusiv moartea fetala si nastere prematura, daca mama este infectata în timpul stadiilor timpurii ale sarcinii. O diversitate de defecte congenitale sunt produse de rubeola, incluzand cataracta, anomalii cardiace, surditate si retardare mentala. Anomaliile fetale sunt cele mai severe cand rubeola materna apare în timpul primului trimestru, cu 80% dintre copii afectati; procentul scade pana la aproximativ 25% cand infectia apare spre sfarsitul celui de-al doilea trimestru. Infectia congenitala poate fi diagnosticata prenatal prin detectarea anticorpilor antirubeolici de tip IgM în sangele fetal, recoltat prin ghidare ultrasono-grafica. În zonele în care programele de imunizare au fost larg folosite, problema a fost eliminata. Vaccinul poate fi administrat în timpul sarcinii fara a fi nociv pentru fat. InfecAia în timpul sarcinii cu virusul varicelo-zosterian (VZV) reprezinta un risc pentru mama. Exista un risc de aproape 10% de pneumonie severa. Terapia antivirala precoce trebuie instituita daca exista orice suspiciune de pneumonie legata de varicela. Desi majoritatea copiilor nascuti de mame infectate cu VZV sunt normali, exista un risc al copilului nenascut de a suferi o infectie congenitala teratogena.
Infectia nou-nascutilor cu virus herpex simplex (VHS) poate varia de la infectia localizata usoara, la diseminarea letala ). Infectarea retrograda sau nasterea printr-un tract genital matern infectat cu VHS-2 poate avea ca rezultat grave infectii neonatale diseminate.