In organism, alaturi de constituentii organici, elementele minerale indeplinesc functii primordiale. Apa este principala componenta a tuturor structurilor biologice, indeplinind numeroase si variate roluri, datorate proprietatilor ei specifice.
La om, cea mai mare parte a apei ingerate provine din lichide si apoi din cea aflata in alimentele solide. Pe langa acest aport, o cantitate mult mai mica, dar care se formeaza zilnic, este cea rezultata din metabolizarea celor trei mari grupe de componente nutritionale. 1 g polizaharida (glucid) genereaza 0,6 g apa, 1 g proteina 0,41 g apa si 1 g lipid furnizeaza 1,07 g apa metabolica. Conform colectivului E. Cristea Popa, A. Popescu, E. Trutia, V. Dinu, se conside-ra ca un adult sanatos, care desfasoara o activitate moderata in clima temperata, are nevoie de 1500-2000 ml apa/zi.Pierderile de apa au loc in mod no-mal prin plamani, piele, urina si tract gastro-intestinal.
Nevoile de apa cresc cu 500 ml/zi in caz de transpiratie datorita climei calde sau activitatii intense si cu 500-1500 ml/zi in caz de febra, vomismente, diaree.
Aportul de apa trebuie respectat si implinit cu strictete. in caz contrar, se produc modificari ale echilibrului hidric, iar variatia lui cu numai 1-2% conduce, in mod inevitabil, la boli grave sau chiar la moarte.
Atunci cand aportul de apa depaseste capacitatea de excretie renala, in organism se creeaza conditii propice pentru acumularea apei in exces.
Cele mai imporlante saruri minerale sunt calciul, potasiul, sodiul, fosforul, magneziul (in cantitati relativ mai mari) si unele microelemente sau oligoelemente (cum ar fi cobaltul, iodul, fluorul, cuprul, sulful, magneziul etc).
Sarurile minerale fac parte integranta din continutul citoplasmatic, intrand in compozitia unor enzime, vitamine sau hormoni. in cazul magneziului, acesta intra in constitutia de baza a clorofilei, fara de care biosinteza a numeroase substante active din fructe si legume ar fi imposibila. in toate produsele vegetale exista saruri minerale, in cantitati mici sau foarte mici.
Alaturi de calciu, fosfor, potasiu si magneziu, in fructe si legume se gasesc cantitati apreciabile de clor si sodiu, care, sub forma de clorura de sodiu, asigura de multe ori organismului necesarul din acest tip de elemente absolut necesar vietii.
Cu cat sarea de bucatarie este mai pura, deci cu cat este mai concentrata in clorura de sodiu, cu atat este mai daunatoare organismului uman. Sarea pura, pentru a-si reconstitui formula originara, isi intregeste elementele structurii de baza cu ajutorul altor saruri clin organism. De aceea, recomandam in alimentatie sarea gema, sarea bruta de rnina sau asa-zisa sare grunjoasa sau sarea rezultata din desalinizarea apei de mare, care cuprind, pe langa clorura de sodiu, si magneziu, fosfor, litiu, mangan, fier, iod, elemente absolut necesare organismului.
Consideram necesar sa atragem atentia consumatorilor ca depasirea unei doze zilnice relativ mici de sare, respectiv de 5 g, poate produce efecte nedorite asupra sanatatii: afectiuni gastro-intestinale, gingivite, migrene, accentuarea inflamatiilor hemoroidale, hipertensiune arteriala, creand in acelasi timp un teren favorabil pentru tuberculoza si cancer.
Sunt boli in care sodiul, rezultat in urma scindarii clorurii de sodiu, este retinut de organism care, la randul sau, retine o cantitate mai mare de apa decat cea necesara, ducand la aparitia edemelor. In acest caz, se va elimina sarea de bucatarie din alimentatie, se vor evita produsele vegetale bogate in sodiu si se vor folosi fructe si legume bogate in potasiu.