Afinul, care prefera solurile umede si acide ale baraganelor si padurilor, se gaseste in toata europa. Este un arbust pitic, cu frunze ovale si zimtate. Florile lui albe sau roz dau nastere unor fructe comestibile negru-violacee. Fiecare fruct are dimensiunile unei boabe mici de mazare si, cand este copt, are o adancatura vizibila in varf.
PARTI UTILE
Frunzele si fructele
– vara, frunzele se culeg de pe ramuri si apoi se usuca;
– fructele se culeg atunci cand se coc si se folosesc de obicei proaspete.
– atat frunzele cat si fructele sunt folosite la prepararea infuziilor, a pulberilor si a extractelor lichide sau solide.
COMPUSI ACTIVI
Fructele contin antocianine. care intaresc si protejeaza capilarele, si vitamina C. Polifenolii (catechina) si tarinii sunt de asemenea prezenti. Frunzele contin acizi fenolic (acid cafeic). precum si tanini si iridoide.
UTILIZARI MEDICALE
Afinul este prescris de obicei pentur afectiuni ale venelor si vaselor limfatice si pentru intarirea capilarelor. Studii efectuate in 1876 au aratat ca efectul benefic asupra vaselor mici de sange se datoreaza antocianinelor din fructe, care intaresc capilarelle si le reduc permeabilitatea. Antocianinele sunt antioxidanti si, alaturi de vitamina C, protejeaza organismul de efectele radialilor liberi (prezenti in atmosfera si in alimente). Afinul si-a dovedit utilitatea in tratarea problemelor de vedere. De exemplu, poate imbunatati capacitatea ochilor de a se adapta la intuneric. Un studiu publicat in 1989 a aratat ca antocianinele din afin, alaturi de vitamina E, amelioreaza simptomele cataractei la btrani. Afinul este folosit si la tratarea diareei si a inflamatiei tratului difestiv, ca si a altor boli inflamatorii. Frunzele sunt recomandate in tratamentul diabetului.
PRECAUTII :
– a nu se utiliza simultan cu medicamente anticoagulante.
– afinul trebuie evitat de femeile gravide si cele care alapteaza.