Obtinerea senzatiilor sexuale prin stimularea organelor genitale fara intermediul unei partenere (partener) este etichetata ca autoerotism (masturbare, onanism, ipsatiune).
Medicina si masturbarea
Medicina moderna prefera folosirea termenului de autoerotism, in locul celorlalte. Numele de masturbare vine de la cuvintele latinesti manus si stupratio. Termenul de ipsatiune vine de la ipse = tu insuti, termen introdus de Kurkiewicz.
Indiferent de termenul cu care etichetam acest obicei, el consta in obtinerea de senzatii sexuale (erectii, ejaculare, orgasm), prin mijloace proprii, altele decat cele naturale. in general, ori de cate ori sunt folosite formele de autoexcatatie, prin extinderea termenului, se poate vorbi si de o masturbare psihica, atunci cind excatatia si placerea sexuala sunt produse numai prin ginduri si amintiri in afara actului sexual sau in afara unor excatatii manuale.
Ce este masturbarea ?
Termenul de masturbare se poate aplica, de asemenea, si in cazul provocarii de placeri sexuale in urma unor manevre manuale din partea altei persoane. In majoritatea cazurilor de autoerotism este pur si simplu vorba de o excatatie proprie a organelor genitale, in scopul satisfacerii nevoilor sexuale.
Fenomenul masturbarii este raspindit nu numai la om, ci este intalnit si la unele animale in stare domestica si salbatica. Maimutele femele, cand sunt excatate si le lipseste masculul, recurg la masturbare, care poate deveni o obisnuinta.
De cand se practica masturbarea ?
Masturbatia la om este raspandita din vremurile cele mai indepartate, la toate popoarele, indiferent de gradul de cultura si civilizatie si indiferent de clasa sociala sau de sex.
In general, acest obicei apare la varsta tanara, la pubertate si in adolescenta si practicarea lui scade o data cu inceperea activitatii sexuale normale. Onania este intâlnita mai frecvent intre 15 si 20 de ani si aceasta incidenta mai mare se datoreste faptului ca la pubertate are loc o activare vie si tumultuoasa a comportamentului sexual.
Frecventa masturbarii
O data cu inaintarea in vârsta, se produce si maturizarea deplina a organismului si, in cadrul vietii conjugale, isi gaseste rezolvarea impulsul sexual, prin inceperea relatiilor sexuale normale. Numarul masturbantilor si frecventa onaniei la acelasi individ descresc cu varsta, pina la disparitie. Dezvoltarea sentimentelor estetice si incadrarea acestora in normele etice, cultura fizica si sportul sunt factori importanti care duc la scaderea frecventei masturbarii printre tineri.
In ceea ce priveste frecventa masturbarii la cele doua sexe, ea este in functie si de varsta. Daca ne referim la impuberi, obiceiul masturbarii este mai frecvent intilnit la fete, la care emanciparea si trezirea instinctului sexual au loc mai devreme decat la baieti si, la care, in plus, aparitia pubertatii precipitate este mai frecventa decat la baieti. La pubertate si in adolescenta, se pare ca obiceiul se intâlneste mai frecvent la sexul masculin, din cauza impulsului sexual mai puternic si mai imperios. in viata adulta, fara indoiala, masturbatia se poate intilni in aceeasi masura la ambele sexe si aceasta depinde de conditiile de mediu. Se pare totusi ca la barbati este mai frecventa decat la femei.