Febra

Ce este febra ?

Dintr-o perspectiva evolutionista, fenomenul de febra a fost prezent de sute de milioane de ani. Pestii, amfibienii si reptilele fac febra. Cand pestilor li se injecteaza endotoxina bacteriana sau bacterii gram-negative, ei îsi cresc temperatura corporala înotand spre ape mai calde. Cand soparlele sunt injectate cu bacterii sau pirogeni, genereaza febra stand la soare pentru a-si creste temperatura centralala niveluri „febrile“. În multe situatii, cresterea temperaturii corporale amelioreaza supravietuirea.

Cresterea si virulenta catorva specii bacteriene este afectata la temperaturi înalte; astfel, terapia prin febra a fost utilizata de exemplu pentru a trata neurosifilisul, înainte de perioada introducerii antibioticelor. Pneumococii de tip III au o sensibilitate particulara la temperaturi mari si la 41°C cresc lent si se pot autoliza. Înhibarea febrei la iepurii infectati cu pneumococi de tip III creste rata mortalitatii. Valorile temperaturii din plaja febrila par sa creasca activitatea fagocitica si bactericida a neutrofilelor si efectele citotoxice ale limfocitelor. Astfel, probabil ca febra creste capacitatea de a supravietui unei infectii. Faptul ca exista o redundanta a pirogenilor (IL-1ß, IL-1., TNF., IL-6, interferonii) sugereaza ca este benefic sa se mentina un numar de cai de activare a acestui raspuns.

Cu toate acestea, febra implica numeroase „costuri“ ale gazdei, pe langa disconfort. Pentru fiecare crestere cu 1°C a temperaturii corporale, apare o crestere a consumului de O2 cu 13% si necesitati calorice si lichidiene crescute. Necesitatile metabolice crescute pot afecta fetii în cursul sarcinii, precum si pacientii cu afectare la limita a circulatiei cardiace sau cerebrale. IL-1 si TNF. accelereaza catabolismul muscular, ducand la o scadere a greutatii corporale si la o balanta azotatanegativa. În esenta, muschiul scheletic este utilizat ca o sursa de energie, cu eliberarea de aminoacizi pentru gluconeogeneza si pentru sinteza de proteine de faza acuta si formarea clonelor de celule imune. Febra reduce acuitatea psihica si poate produce delir sau stupoare. Copiii prezinta un risc crescut de a face crize convulsive în cursul febrei, mai ales daca exista un istoric de astfel de convulsii. Un singur episod de febra .37,8°C (100°F) în primul trimestru al sarcinii dubleaza riscul de aparitie al defectelor tubului neural la fat.

Simptomele cauzate de febra

Conform asteptarilor, multe dintre simptomele asociate febrei, incluzand durerea dorsolombara, mialgiile generalizate, artralgiile, anorexia si somnolenta, pot fi reproduse prin infuzii de citokine purificate. Aceste simptome pot fi ameliorate de catre inhibitorii de ciclooxigenaza. Frisoanele, o senzatie de frig aparand în timpul majoritatii starilor febrile, fac parte din raspunsul sistemului nervos central (SNC) la „pragul“ de termoreglare, care cere mai multa caldura. Rigorul, un frison profund, cu piloerectie („piele de gaina“), asociat cu clantanitul dintilor si tremor sever este frecvent în infectiile bacteriene, infectiile cu rickettsii si cu protozoare si în gripa (dar nu si în alte infectii virale). Starile septice, infectiile sistemice ca leptospiroza, bruceloza,  febra prin muscatura de sobolan, endocardita, malaria si starea septica intermitenta observata în abcese pot produce rigor, ca si limfoamele, leucemiile, carcinomul celular renal si hepatomul. Rigorul este, de asemenea, frecvent în febrele induse de medicamente. Transpiratia apare prin activarea mecanismelor de pierdere a caldurii, prin tratament antipiretic, prin atingerea noului „plafon termic“, sau prin eliminarea stimulului febril. Administrarea intermitenta de antipiretice poate exagera oscilatiile temperaturii, astfel determinand senzatie de frig, disconfort si epuizare. Reflexele hipotalamice declanseaza transpiratia, permitand disiparea rapida a caldurii prin evaporare.

Simptome frecvente la febra

Modificarile statusului mental si convulsiile sunt frecvente la cei foarte tineri si la cei foarte batrani si la pacientii cu dementa, insuficienta hepatica si insuficienta renala cronica. Progresia de la iritabilitate la delir si la obnubilare franca dispare de obicei o data cu cedarea febrei.

Convulsiile apar tipic la sugarii si la copiii febrili sub 5 ani, fiind frecvente în special la debutul unor boli febrile si la temperaturi mai înalte (> 40°C). Convulsiile febrile la copii nu sunt în mod obligatoriu un semn de boala cerebrala semnificativa, dar o afectiune a SNC trebuie exclusa în aceste cazuri. De asemenea, febra poate precipita atacurile convulsive la pacientii epileptici adulti.